Iubirea de ţară la vot şi în stradă se măsoară (II)
duminică, iunie 23, 2024 21:00
România mea înseamnă cele câteva zeci de persoane pe care le iubesc, le preţuiesc şi le admir. Este singura Românie pe care o iubesc.
Nu pot iubi România hoţilor, corupţilor, ceauşiştilor nostalgici, foştilor criminali din Securitate şi Partidul Comunist Român.
Nu pot iubi România puşcăriaşului Liviu Dragnea, ţara care şi-a gazat şi ucis cetăţenii în 10 August 2018.
Nu pot iubi România KGB-istului criminal Ion Iliescu, ţara care a pus minerii să ucidă şi să bată studenţi în 14-15 iunie 1990.
Nu pot iubi România lui Dan Voiculescu, puşcăriaşul care n-a returnat banii furaţi şi duce – prin intermediul Imperiului Media proprietate personală, imperiu media construit din banii dictatorului Ceauşescu, adică ai românilor – o campanie furibundă de manipulare şi dezinformare în apărarea corupţilor din această ţară.
Nu pot iubi România interlopă, a maneliştilor şi clanurilor de ţigani, care au făcut praf imaginea României în lume, iar în ţară trăiesc din furt şi corupţie.
Nu pot iubi România celor care se lasă cumpăraţi, fie ei ziarişti sau simpli cetăţeni, a celor care-şi vând votul în schimbul unor cadouri insignifiante de la baronii politicii româneşti.
Nu pot iubi România care a obligat peste 6 milioane de români să emigreze, votând mereu şi mereu hoţi şi corupţi în funcţii publice.
Nu pot iubi România pupătorilor de cadavre (moaşte), ritual păgân inventat de popii lacomi, fără nicio legătură cu doctrina creştină.
Nu pot iubi România rusofililor trădători de neam şi ţară, cei care uită (sau nu ştiu) de crimele şi genocidul comis de ruşi pe teritoriul României în ultimii 250 de ani.
Nu pot iubi acea Românie medievală, în care suntem ţinuţi captivi cu toţii, într-un Ev Mediu ce pare să nu se mai termine.
Iubirea mea totală şi necondiţionată se îndreaptă spre eroii ucişi în temniţele comuniste, cei care au ales moartea în detrimentul sclaviei comuniste.
Iubirea mea sinceră şi nemărginită se îndreaptă spre copiii acelui decembrie însângerat din 1989, atunci când, cu piepturile goale în faţă mitalierelor ceauşiste, au cântat „Deşteaptă-te române” şi au scandat „Vom muri şi vom fi liberi!”.
E uşor să scrii pe o pancartă „Învăţaţi-vă copiii să iubească România” când vrei să vânturi lozinci, litere moarte şi care nu ţin loc de patriotism. Mai greu este să creezi motive pentru care România merită iubită. Mai inspirat ar fi fost „Învăţaţi-vă copiii să facă din România o ţară ce merită iubită, admirată şi apreciată”.
Citeste si articolele:
