A şaptea dimensiune pe Facebook (DCLXXXII)
duminică, octombrie 30, 2022 8:57
17 ianuarie 2022
Nord-coreenii, grav afectați deja de penuria de alimente și de creșterea prețurilor la mâncare din cauza stopării comerțului transfrontalier cu China, își procură cu greu ulei de gătit, un ingredient esențial al bucătăriei lor.
Înainte de criză, uleiul de gătit costa mai puțin de 10.000 de woni nord-coreeni, sau aproximativ 2 dolari americani per litru, dar acum s-a scumpit drastic și se găsește foarte greu, a declarat pentru Radio Free Asia un rezident din Puryong, provincia Hamgyong de Nord.
„Acum, costă aproximativ 45.000 de woni nord-coreeni (aproximativ 9 dolari americani), dar rafturile sunt goale pentru că nu mai există stocuri”, a declarat sursa, sub protecția anonimatului.
„Dacă nu ai zahăr sau condimente, te poți lipsi de ele, dar uleiul este esențial pentru alimentația noastră. Și în aceste condiții, a trecut mult timp de când mulți oameni nu mai gătesc cu ulei”, a declarat nord-coreeanul.
Acesta a mai povestit că a reușit recent să cumpere o sticlă mică de ulei pentru a sărbători Anul Nou, dar în drum spre casă s-a întâlnit cu niște vecine care nu și-au putut ascunde invidia. „Una din ele nu-și mai amintea când a avut ulei ultima dată. O femeie care locuiește lângă mine a spus că nu a mai avut ulei din toamna lui 2020. Era invidioasă că am ulei.”
Un rezident din orașul Manpo, provincia Chagang, a spus pentru RFA că, atunci când se găsește, uleiul este vândut în sticle neobișnuit de mici, de 50 sau cel mult 100 de mililitri.
„Dacă cineva este văzut transportând ulei de gătit ambalat în bidoane de 2 kilograme, toată lumea se uită la acea persoană cu invidie”, a spus sursa. „Am cumpărat o sticlă cu 500 de grame de ulei în urmă cu câteva luni și îl folosesc cu picătura. Autoritățile au spus că vor rezolva problema uleiului de gătit cultivând plante oleaginoase, cum ar fi floarea soarelui și fasolea de ricin, dar în realitate nu vedem nicio fermă cu aceste culturi. Oricum, producția națională ar fi probabil neglijabilă”, a declarat sursa.
Un terci de fasole roșie numit patjuk, mâncare populară tradițională de iarnă despre care se crede că alungă ghinionul în noul an, lipsește de pe cele mai multe mese ale nord-coreenilor, din cauza creșterii prețurilor.
„La fel ca și anul trecut, mulți oameni nu își permit să facă patjuk și în schimb fac terci din porumb”, a spus un locuitor din Hwanghae de Nord, care se învecinează cu Coreea de Sud.
„Puțini oameni au destui bani pentru a-și permite fasole, dar pentru cetățenii obișnuiți acest ingredient banal a devenit un lux”, a spus sursa.
Coreea de Nord are nevoie de ajutor alimentar extern pentru a-și satisface nevoile de bază, potrivit unui raport al Organizației Națiunilor Unite din 2 decembrie.
Coreea de Nord ar fi trebuit să importe 1,06 milioane de tone de cereale între noiembrie 2020 și noiembrie 2021 pentru a acoperi decalajul dintre cerere și ofertă, dar comerțul cu China a fost oprit din ianuarie 2020 din cauza pandemiei. (digi24.ro)
16 ianuarie 2022
Mihai Eminescu: „Mi-e rușine să fiu român!”
Am spus-o într-un rând că ceea ce ne inspiră durerea cea mai mare și o adevărată teamă de viitorul acestei țări nu sunt pe atâta oamenii generației actuale pe cât tinerii noștri, cari vor stăpâni în viitor soarta nației lor. Lucrarea continuă a instituțiilor prea liberale au consistat la spiritele tinere în dărâmarea oricării autorități dumnezeiești și omenești, într-o încredere oarbă în propria persoană neînsemnată, în nerespectarea oricărui superior. Ușurința cu care tinerii la noi discută oameni și lucruri, espresiile de cari se servesc, suficiența și lipsa de naivitate e un semn că avem a face cu oameni îmbătrâniți înainte de vreme, cărora le-am putea prezice de pe acuma lipsă de statornicie și impotență morală. Aceasta-i pedeapsa ce ne-o dă Dumnezeu pentru că am făcut din școli numai unelte în care se îngrămădește învățarea unei mulțimi de cunoștinți, fără să fi îngrijit deloc pentru creșterea inimei și caracterului, căci niciodată tăria unui popor n-au stat în instrucție și numai în instrucție, ci totdeauna în creștere. O cunoștință, mai ales în școalele secundare, care nu are rol educativ e o cunoștință stearpă și nefolositoare.
(1877)
Cauza principală a căderii meseriașilor români au fost introducerea pripită a egalității sociale în România, care nu trebuie confundată cu egalitatea înaintea legii. Egalitatea n-au însemnat la noi prefacerea claselor de sus în clase muncitoare – cu o muncă superioară se-nțelege –, ci „boierirea” claselor de jos, infectarea acestora cu rușinea de muncă și bolirea de deprinderea claselor vechi de-a câștiga mult prin muncă puțină. Progeniturei meseriașilor români, care învățase două buchi, i-au fost rușine de-a se mai ocupa cu meseriile părinților, ci s-a prefăcut toată în amploaiați și în persoane ce fac politică înaltă, pun toate țările Europei la cale și aspiră de-a deveni miniștri, o glorie ușor de ajuns la noi, unde mai nu e om îndestul de mărginit pentru a nu putea deveni deputat sau ministru sau orișice.
(1877)
Dar domnilor!… Mi-e rușine să fiu român! Dar ce fel de român! Român care vrea a-și fi însușit monopolul, privilegiul patriotismului și-a naționalităței – așa român de paradă mi-e rușine să fiu. Naționalitatea trebuie să fie simțită cu inima, și nu vorbită numai cu gura. Ceea ce se simte și se respectă adânc, se pronunță arareori! Hebreii cei vechi n-aveau voie să pronunțe numele Dumnezeului lor! Iubesc poporul românesc fără a iubi pe semidocții și superficialitățile sale.
(ms. 2257)
Citat de Cristian Tudor Popescu.
Citeşte şi articolele:
