A șaptea dimensiune

Mai devreme sau mai târziu, cu toţii avem nevoie de ambalaje de protectie. Astăzi, avem de ales dintr-o gamă variată, de la pungi folie cu bule până la plăci de carton în 3-5 straturi.

Pentru uz casnic sau pentru firma/firmele din dotare, ambalajele de protecţie reprezintă o necesitate. Nicio o activitate economică majoră nu s-ar putea desfăşura în absenţa acestora. Tocmai de aceea, în fiecare moment al anului, trebuie să ştim de unde putem procura astfel de produse.

În urmă cu jumătate de secol, pe când eram copil de ciclu primar, astfel de ambalaje nu existau. Fie nu erau încă descoperite, fie România acelor vremuri nu producea astfel de ambalaje moderne. În acea perioadă, ambalarea produselor se făcea în condiţii de multe ori improprii, foarte greu găseai un ambalaj ceva mai bun pentru necesităţile zilnice.

Din fericire, lumea s-a schimbat şi astăzi avem la dispoziţie o gamă variată de ambalaje, care asigură protecţie produselor noastre, care ne permit transportul şi depozitarea acestora în condiţii de maximă siguranţă.

Dar ne-am putea întreba cum s-a ajuns la ambalajele din ziua de azi, atât de moderne şi potrivite pentru nevoile noastre zilnice. Pentru a răspunde la această posibilă întrebare, haideţi să facem o scurtă inscursiune în timp, să aflăm cum a evoluat ambalarea produselor de-a lungul secolelor.

În preistorie, oamenii nu obişnuiau să conserve produsele, să le păstreze o perioadă mai lungă de timp, acestea fiind consumate sau folosite la scurt timp după producerea lor.

Primele încercări de a conserva produse alimentare s-au produs prin anii 1500 î.e.n., atunci când ambalajul însemna frunze, scoarţe de copac sau piei de animale. Chinezii foloseau intensiv pentru ambalarea produselor scoarţă de copac, scoarţa duzilor, în ea fiind transportată hrana.

Egiptenii antici, în schimb, au dezvoltat anumite metode de producţie a vaselor dintr-un fel de sticlă colorată, acestea fiind folosite pentru a transporta lichide dintr-un loc în altul.

Dar cel mai vechi ambalaj flexibil este hârtia. Meşteşugarii chinezi foloseau hârtia cu multe secole înainte ca aceasta să ajungă în Europa. Prezenţa hârtiei este certificată istoric în Anglia abia în anul 1310, dar utlizarea pe scară largă a hârtiei se produce după anul 1867, în urma perfecţionării unui proces de extragere a celulozei din lemn.

Ambalajele din metal apar la începutul secolului al XIX-lea, atunci când Napoleon Bonaparte, aflat în plină campanie militară, s-a lovit de problema conservării alimentelor pentru a perioadă mai lungă de timp, aceste alimente fiind necesare soldaţilor săi.

Napoleon anunţă că oferă un premiu, de 12000 de franci, celui care va veni cu ideea îmbunătăţirii conservării alimentelor. Premiul a fost câştigat de Nicholas Appert, în 1805, cel care a propus fierberea alimentelor la temperaturi ridicate, apoi conservarea şi sigilarea lor în recipiente din sticlă. Ulterior, ideea a fost preluată de britanicul Peter Durand, cel care a aplicat-o pentru conservele din metal, idee aplicată şi astăzi.

Tot la începutul secolului al XIX-lea, mai exact în 1815, apar şi primele cutii din carton. A urmat, în 1844, producţia pe scară largă a pungilor de hârtie, în Anglia.

Ca în multe alte domenii, şi în istoria ambalajului inventivitatea americană a jucat un rol primordial. Astfel, accesul maselor la ambalaje din hârtie are loc după ce un american, Francis Wolle, inventează şi brevetează, în 1852, prima maşină de fabricat pungi de hârtie din istorie. Apoi, tot un maerican, Margaret Knight, inventează pungile de hârtie cu fundul pătrat şi întărit, ce eliminau riscul răstărnării produsului în timpul transportului.

Cutiile prefabricate din carton, folosite pe scară largă astăzi, a fost inventată în 1870 de către tipograful Robert Gair. Cutiile pliate din carton sunt folosite pentru prima dată în 1912, atunci când compania americană producătoare de biscuiţi National Biscuit Company lansează pe piaţă primii biscuiţi, Oreo, ambalaţi în astfel de cutii de carton.

Şi ajungem la cel mai folosit ambalaj al zilelor noastre: plasticul. Apariţia acestuia se produce în etape. În 1908 este inventat celofanul. Prima sticlă de plastic folosită în scopuri comerciale apare în 1946, dar explozia ambalajelor din plastic se produce după anul 1977, an în care apare pentru prima dată materialul numit tereftalat de poiletilenă (PET), reciclabil şi rezistent, plus că nu este toxic.

În România, dacă sunteţi interesaţi de procurarea ambalajelor, din toate sortimentele posibile, există Best Business Office (BBOffice).

Iată şi câteva date de contact pe care le puteţi folosi.

S.C. Best Business Office S.R.L.

Adresa: strada Calea Alba Iulia nr. 16, Drâmbar – Alba Iulia, jud. Alba

Telefon: +4 0358 401 056

E-mail: office@bboffice.ro