A șaptea dimensiune

Echivalentul filmelor de o idioţenie rară cu Steven Seagal, omniprezente la tembeliziunile din Românica zilelor noastre, mai ales în cele ale trustului PRO, din urmă cu nişte zeci de ani, erau filmele cu Piedone. Aş fi nedrept faţă de filmele cu Piedone, care aveau şi ceva umor, dacă aş pune chiar semnul egal între filmele […]

Când trupele lui Domiţian s-au bulucit pe malul Istrului (Dunării) ca să admire în unda clară zbenguiala caraşilor geto-daci, regele strămoşilor noştri – el însuşi strămoş de-al nostru – era Duras. De felul lui, Duras era cam papagal – sau, dacă vreţi, rara avis, cum spuneau romanii în latineasca lor vulgară. Aşa că, văzând că […]

Unul dintre păcatele inevitabile ale democraţiei este acela că orice incult, orice prostănac şi orice imbecil are dreptul la opinie. Mai are şi dreptul de a vota, dar asta-i altă poveste. Am remarcat pe Facebook multe postări în care tot felul de personaje sunt acuzate că fac parte din francmasonerie şi, vezi Doamne, acesta ar […]

Odată cu bătălia mâncată de la trupele lui Rubrius Gallus, dacii au înţeles un adevăr amar: o epocă plăcută din scurta lor istorie tocmai lua sfârşit; o epocă rară şi greu de repetat, în care strămoşii noştri blânzi şi sedentari s-au jucat cu vecinii lor mai primitivi de-a năvălirea. Anii frumoşi ai invaziilor nocturne, pigmentate […]

Unii oameni au prostul obicei să gândească în loc să muncească. Acesta este şi cazul lui John Locke (1632 – 1704), un englez provenit din lower middle-class. Când avea 17 ani, revoluţia engleză culminase cu decapitarea lui Carol I, iar Anglia era condusă de Cromwell, care era Lord Protector. În 1688 a debarcat în ţară […]

Tiberius Plautius Silvanus Aelianus s fost un bun gospodar. El a gospodărit mai întâi prada ridicată din bătătura geţilor, apoi bătătura însăşi, care a fost dată în arendă întreprinzătorilor agricoli din sud – coloniştii bulgari, cum ar veni. Cum toată Dobrogea căzuse în mâna înarmată a legiunilor, Aelianus a intuit cu mare fler viitorul turistic […]

Romanul Jacquelinei Dauxois, “Împăratul alchimiştilor”, prezintă un interes aparte pentru cititorul român întrucât conţine circa 30 de rânduri despre Transilvania şi Mihai Viteazul. De fapt, în aceste aproape 30 de rânduri, din care numai comentariul de subsol al traducătorilor ocupă 60, aflăm nu opiniile lui Rudolf al II-lea de Habsburg despre teritoriul vecin şi prieten, […]