A șaptea dimensiune

Ştiţi care-i cel mai tradus roman românesc din toate timpurile? Dacă v-aţi gândit la vreun titlu din Rebreanu, din Sadoveanu ori din Herta Muller, mai trageţi odată. Nu e nici din Norman Manea, nici din Cărtărescu! E, ca să n-o mai lungim, Desculţ de Zaharia Stancu, care la prima ediţie a avut un volum – […]

Aveau un succes ucigător la mitocani primele filme vorbite cu vampiri când tânărul Eliade scoate Domnişoara Christina, localizând reţeta – sex şi groază. Cu acest mic roman fantastic pentru necrofilii timizi şi pentru adolescenţii poluaţi de vise erotice, viitorul istoric al religiilor spera, cred, să dea o lovitură comercială. Să mai fi sperat şi într-o […]

Incredibil de inegal şi dezarmant de naiv de nenumărate ori pe ici, pe colo, Cel mai iubit dintre pământeni pare scris de doi autori diferiţi care se încurcă reciproc. Unul e un semidoct care-şi dă aiurea cu părerea despre lucruri pe care nu le prea pricepe, iar celălalt un prozator care îţi ia piuitul cu […]

Chiar şi cei mai pătimaşi lăudători ai lui Sadoveanu sunt de acord că ‘Mitrea Cocor’ e, literar, o porcărie, iar omeneşte o capodoperă de ticăloşie. Să lauzi colectivizarea după ce te-ai lăudat că eşti urmaş de răzeşi e ca şi cum ţi-ai gâtui trecutul şi ai pretinde că l-ai eutanasiat ca să nu mai sufere. […]

Dacă în 1989 s-ar fi produs o schimbare reală în România, nu una cosmetizată, ar fi trebuit revăzute şi modificate radical programele şcolare, inclusiv ceea ce se studiază azi la Limba şi literatura română. Sunt prezenţi în programele şcolare, probabil, şi acei trepăduşi care au contribuit la rusificarea României. Unul dintre aceştia este Geo Bogza, […]

Prima mea întâlnire cu cărţile lui Franz Kafka s-a produs în anii ’80 ai secolului trecut, atunci când eram elev al Liceului Economic şi de Drept Administrativ Botoşani, cum se numea pe atunci, actualul Colegiu Economic ‘Octav Onicescu’ Botoşani. Eram boboc, în clasa a IX-a adică, şi am intrat în biblioteca liceului dornic să iau […]

Vechi devorator de Thomas Mann, mă întorc anual la vreunul din romanele sale. Nu mă sperie dimensiunea ‘Muntelui vrăjit’ şi nici multele sute de pagini ale ‘Doctorului Faustus’, la care am revenit anul trecut. De ani de zile ocolesc însă micul său roman ‘Lotte la Weimar’. L-am reluat acum, cap-coadă, ca să nu vorbesc din […]