Cum făceau literatură agenţii sovietici
duminică, februarie 19, 2012 16:03Dacă în 1989 s-ar fi produs o schimbare reală în România, nu una cosmetizată, ar fi trebuit revăzute şi modificate radical programele şcolare, inclusiv ceea ce se studiază azi la Limba şi literatura română. Sunt prezenţi în programele şcolare, probabil, şi acei trepăduşi care au contribuit la rusificarea României. Unul dintre aceştia este Geo Bogza, cel care a contribuit din plin la comunizarea României sub cizmă rusească.
Iată ce scria acest gunoi uman în revista ‘Contemporanul’ (6 noiembrie 1959): ‘Iar dragostea, admiraţia şi respectul întregii omeniri muncitoare, dragostea, admiraţia şi respectul celor mai luminoase conştiinţe ale vremii, n-au aşteptat ca pe cer să apară cometa de natriu artificială, ci le-a fost de ajuns steaua în cinci colţuri pe care o purtau la chipiu soldaţii Armatei Roşii, cei care flămânzi şi goi dar înflăcăraţi de cel mai mare ideal al tuturor timpurilor zguduiau temeliile lumii cu uralele lor.’
Cu aceşti bolşevici trădători de neam şi ţară s-au spălat 50 de ani creiere în România. Mai mult, şi după 1989, cu Ilici KGB Iliescu la Cotroceni, s-a mimat schimbarea, o dovadă fiind cosmetizarea programelor şcolare şi nicidecum o reformă reală în care gunoaie precum Geo Bogza să fie aruncate la coşul istoriei. Oricum, din Iad, ateul Geo Bogza poate află că în toate clasamentele cu criminalii cei mai odioşi de pe Terra, Stalin, preferatul său, ocupă primul loc. Nici scrierile despre natură ale acestui trepăduş bolşevic nu sunt cine ştie ce, aşa încât argumentul valorii literare nu există. Iată mai jos un articol de Cristian Teodorescu (‘Academia Caţavencu’) despre ‘marea’ ‘Carte a Oltului’, opera lui Bogza din programa de liceu.
Un jacuzzi pentru impotenţii ambiţioşi
O capodoperă de stupiditate şi un fluviu de vorbe goale, asta e marea ‘Carte a Oltului’ pe care stă trei sferturi din gloria antumă şi postumă de prozator a lui Geo Bogza. Ce stil! Ce imaginaţie! Câtă putere de transfigurare artistică! Cu uimirile astea ale criticii literare în cap, am citit, silitor, în primăvara adolescenţei mele, capodopera lui Bogza. De ce mă plictiseam mai tare, de-aia îmi spuneam mai abitir că o carte cu adevărat mare nu se citeşte cu uşurinţă şi căutam sensuri ascunse în fiecare capitol al acestei cărţi monumentale în care bătutul apei în piuă ajunge la rang de artă poetică.
Tot orgoliul nesatisfăcut al unui poet mediocru, cu ambiţii enorme, dă pe dinafară în ‘Cartea Oltului’, rezultatul unei călătorii făcute de autor în 1939 cu o bicicletă de împrumut. Cel puţin aşa susţine Bogza, care a publicat prima ediţie în 1945, la Editura Fundaţiilor Regale. Nu ştiu în ce fel de bicicletă a mers Bogza pe malul Oltului, dar cartea lui e de un nefiresc categoric, faţă de care cele mai neizbutite descrieri de natură din literatura română par nişte zburdălnicii inspirate. După ‘Cartea Oltului’ mi-am îmbunătăţit părerea despre Calistrat Hogaş, am citit cu alţi ochi plicticoşenia lui Bălcescu, ‘Ardealul’, şi m-am îndrăgostit de ‘România pitorească’ a lui Vlahuţă. Bogza, care n-are nici un pic de simţ al naturii, se entuziasmează la rece de apele Oltului şi de locurile prin care trece râul, încăpăţânându-se să curgă la vale, nu la deal, la fel ca tipii care se excită numai dacă-şi aud vorbele în preludiul şi în timpul actului sexual.
Aş fi înghiţit la recitire acest poem acvatico-epic dacă Bogza ar fi izbutit să mă cucerească prin inventivitate de limbaj sau prin jetul cu care îşi aruncă sperma stilistică a unei excitaţii autoinduse şi autofrecţional întreţinute. Or, capitol după capitol, Bogza nu face altceva decât să simuleze un priapism teribil, în timp ce el are probleme cronice de erecţie, de unde şi spectacolul frazelor aparent vânoase care se pleoştesc bântuite de locuri comune şi de viziuni care se vor originale, dar nu depăşesc locurile comune ale manualelor de geografie. Extraordinara carieră a ‘Cărţii Oltului’, acest uluitor eşec literar cotat drept capodoperă de o critică avortată, a făcut dintr-un poet minor, pus pe scandal din motive de puţinătate sexuală literară personală, pe cel mai mare purtător de falus în jacuzzi din literatura română.
Citeste si articolele:
Românaşii cu creierul spălat mai răstignesc odată Basarabia | A șaptea dimensiune says:
decembrie 25th, 2014 at 13:42
[…] Cum făceau literatură agenţii sovietici […]
Andrei Marga, marxistul KaGheBist din conducerea României | A șaptea dimensiune says:
decembrie 25th, 2014 at 13:50
[…] Cum făceau literatură agenţii sovietici You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site. Tags: kgb, romania, rusificarea […]
Cel mai cum să vă zic dintre pământeni | A șaptea dimensiune says:
ianuarie 14th, 2015 at 21:20
[…] Cum făceau literatură agenţii sovietici […]
Rusia imperialistă şi duşmanii săi | A șaptea dimensiune says:
aprilie 18th, 2015 at 15:39
[…] Cum făceau literatură agenţii sovietici […]
Cât de cretin poate fi acest Andrei Marga | A șaptea dimensiune says:
aprilie 18th, 2015 at 16:00
[…] Cum făceau literatură agenţii sovietici […]
Ion Ilici Iliescu, omul de casa al Ceausestilor | A șaptea dimensiune says:
decembrie 24th, 2015 at 20:53
[…] Cum făceau literatură agenţii sovietici […]
Desculţ prin dictatura comunistă | A șaptea dimensiune says:
decembrie 26th, 2015 at 14:00
[…] Cum făceau literatură agenţii sovietici […]
Triumful talentului care nu e | A șaptea dimensiune says:
decembrie 26th, 2015 at 17:17
[…] Cum făceau literatură agenţii sovietici […]
Şi Sadoveanu a făcut pactul cu diavolul roşu | A șaptea dimensiune says:
aprilie 25th, 2016 at 20:16
[…] Cum făceau literatură agenţii sovietici […]
Răzbunarea domnişoarei Christina | A șaptea dimensiune says:
aprilie 25th, 2016 at 20:46
[…] Cum făceau literatură agenţii sovietici […]
La cărţile Orientului | A șaptea dimensiune says:
august 16th, 2018 at 12:52
[…] Cum făceau literatură agenţii sovietici […]