Ce căuta România în lume? (II)
vineri, octombrie 13, 2023 6:48
Ce căuta România în lume (imaginea României în presa internaţională), la începutul anului 2005, vedem în materialul de mai jos.
Într-o descriere scurtă şi rece, Associated Press informează planeta că suntem (eram în 2005 – n.m.) o naţiune de 22 de milioane de oameni harnici şi ospitalieri (ceea ce vă dorim şi vouă), din care doar vreo 4 milioane lucrează cu acte în regulă (ceea ce iarăşi vă dorim), iar alte şase milioane mănâncă o pensie şi trei sacoşe de cartofi pe lună. Din restul de 12 milioane, dacă scădem copiii, ne trezim cu 8 milioane de proletari calificaţi în munca la negru. Ce nu înţeleg e fatalismul cu care occidentalii ăştia tratează problema muncitorilor români la negru, când e limpede că fără ei ar rămâne tot Vestul cu prizele neschimbate şi cu faianţa nepusă în baie.
Reuters îşi face cruce cu toate fluxurile de ştiri la auzul veştii conform căreia un cuplu din România şi-a botezat copilul Yahoo, în semn de omagiu pentru portalul web pe care s-au cunoscut. Dacă moda asta va prinde, şi nu văd ce ar mai putea-o opri, în câţiva ani o să auzim pe străzi: Hotmaile, n-o mai bate pe Google că-I soru-ta, animalule!; Microsoafte nu mai plânge că-ţi ia mama şi ţie maşinuţă cu antiviruşi! Sex.ro, vezi să nu te murdăreşti, că diseară vin tăticii tăi la noi în vizită!
Miniştrii de externe din România şi Rusia s-au declarat satisfăcuţi în urma convorbirii telefonice pe care au avut-o săptămâna trecută (în ianuarie 2005 – n.m.), transmite agenţia rusă de ştiri Novosti. Dacă n-am învăţat nimic din sutele de ani de vecinătate cu ruşii, tot trebuie să ştim că dintotdeauna relaţiile lor cu România au fost anormale – nu atât din punctul de vedere al poziţiei nefireşti în care ne puneau când veneau beţi la noi acasă, cât din cauza faptului că stăteau atât de mult pe capul nostru, încât pierdeam şi noţiunea timpului. Iar după ce plecau şi ne recăpătam noţiunea timpului, observam că nu mai avem ce face cu ea, din moment ce ne-au lăsat şi fără ceasuri.
Le Nouvel Observateur afirmă că România a oferit irakienilor care luptă în Irak împotriva irakienilor care luptă, aţi ghicit, bravo, în aceeaşi ţară, 6.000 de Kalaşnikoave, 500 de mitraliere, 300 de puşti cu lunetă şi 100 de lansatoare de rachete, toate la cererea americanilor, care nu vor să-şi dea armele lor, pe motiv că abia le-au spălat şi nu s-au uscat încă. Băi, prieteni, OK, suntem cu americanii, am înţeles, yes, cool, forza Chicago Bulls, love you Kylie Minogue, ce faci diseară, păpuşă?, îi ajutăm, dăm trupe, dăm armament, dăm şi izmenele în care ne-am căcat pe noi eroic la Mărăşeşti dacă-i nevoie, că aşa-i la război – da’ nu era mai bine să le dăm nişte petarde şi pocnitori plus un batalion de puşti şi babalâci din Berceni? Făceau ăştia o demonstraţie de forţă de amuţeau de umilinţă şi agheurile din Fâşia Gaza.
Învinsul ultimului scrutin prezidenţial (din 2004 – n.m.), Adrian Năstase, sau El Perdedor, cum îi spune agenţia spaniolă de ştiri EFE, îl acuză pe Băsescu de comportament dictatorial şi afirmă că el nici n-a vrut să fie preşedintele României. Dar n-a avut ce face şi a trebuit să candideze, pentru că aşa i-au cerut colegii din partid, sau oamenii, sau Dana şi Mihnea, sau cine ştie, poate găinile de la Cornu, care voiau să fie prezidenţiale. Îl înţeleg oarecum că n-a vrut să fie preşedinte (Adrian Năstase – n.m.), că în cazul ăsta ar fi trebuit să se mute din blocul din Pambuccian în cocioaba aia de la Cotroceni şi n-ar fi rezistat acolo 5 ani decât poate în cazul în care ar fi putut să mai ridice 4-5 niveluri la palat. („Academia Caţavencu”, nr. 683/2005)
Citeste si articolele:
- Ce căuta România în lume?
- Cum a ajuns statul român, guvernat cel mai mult după 1989 de către PSD = ciuma roşie, stat mafiot
- În perioada guvernării Năstase-PSD, când mafioţii din politică nu ajungeau la puşcărie, nu interesa pe nimeni condiţiile din penitenciare
- N-avem păduri, dar avem mafioţi PSD-işti liberi şi bogaţi
- Despre un mafiot al regimului KGB-PSD, Iliescu-Năstase, Ovidiu Muşetescu pe numele său
