Coasa lux – rubrică permisă doar cu acordul rudelor decedate (V)
miercuri, iulie 31, 2024 18:37
Să-i fie ţărâna light!
România, 2005, populaţie sărăcită de baronii PSD, 80% fără Internet, smartphone-uri şi alte chestii occidentale. În acest peisaj horror, într-un săptămânal ai căror ziarişti încă nu fuseseră cumpăraţi de mafioţii din politică, aşa cum se va întâmpla după anul 2010, apărea însemnarea de mai jos.
Ştim ce face un român când nu mai are bani: schimbă 100 de dolari. Dar ce face un american când nu mai are bani? Oricât ar fi crescut leul, nu cred că schimbă 100 de lei, fie ei şi grei (RON-ul, leul actual, se mai numea leul greu; exista şi leul uşor, leul vechi, 1 RON = 10.000 lei vechi – n.m.).
Şi dacă nici nu mai poate ataca Irakul, fiindcă este deja ocupat, nu-i mai rămâne decât să procedeze ca tanti Bamry Karen Stolzmann, de 44 de ani, din Wisconsin. Aceasta a jefuit mormântul fostului ei iubit, de unde a furat, printre altele, ţigările şi băutura îngropate lângă titular. Sper că i-a lăsat totuşi câteva prezervative răposatului.
Şi dacă tot s-a coborât până la nivelul acesta (adică la doi metri sub pământ), a crezut de cuviinţă să mai păstreze, pe lângă alte obiecte personale ale Tutankhamonului ei drag, şi urna cu cenuşă. Cu ţigările sfinţite şi băutura o mai înţeleg, dar ce o fi făcut cu cenuşa? O fi mergând să mai tragi pe nară sau să-ţi bagi în venă cenuşă de-asta? Sau se va fi gândit că, în atari circumstanţe, este singura metodă de a-l mai simţi pe iubitul ei în ea?
E adevărat că unui mort nu-i stă bine să bea până cade lat şi ţeapăn, dar, la plictiseală, ţigările mi se par indispensabile. Pentru că, vorba poetului, veşnicia e foarte lungă, mai ales spre sfârşit.
Deşi, dacă mă gândesc la legislaţia americană, tare mi-e că bărbatul s-a pricopsit cu câţiva colegi de ţintirim care vor să-l dea în judecată pentru fumat în locuri publice. Ca fumător, eu văd problema aşa: dacă groapa este comună, e clar că nu-i poţi expune pe cei din jur fumatului pasiv, dar dacă ai avut noroc de separeu, poţi să-i tragi liniştit înainte, că doar o moarte avem. („Academia Caţavencu”, nr. 691/2005)
Citeşte şi articolele:
