A șaptea dimensiune

File de cec din istoria privatizării gazului est-european

Cum a decurs privatizarea sistemului naţional de gaze din Slovacia

În martie 2002, consorţiul format din Gazprom, Ruhrgas şi Gaz de France (GdF) a câştigat licitaţia de privatizare a companiei Slovensky Plynarensky Priemysel (SPP), cel mai mare operator est-european de tranzitare a gazelor naturale (cu vânzări anuale de peste 1,5 miliarde USD). Nici n-a fost greu: consorţiul a fost unicul ofertant!

Deşi autorităţile intenţionau să vândă pachetul de 49% din acţiuni cu cel puţin 3 miliarde USD, Alexei Miller, preşedintele consiliului de administraţie al Gazprom, a reuşit, în urma unor discuţii personale şi neoficiale (conform propriei declaraţii!), să impună preţul neoficial de doar 300 milioane USD. Reţineţi această sumă fiindcă mai la vale vă vom explica şi se înseamnă preţul neoficial (şpagă, pentru cei care nu vor avea răbdare până atunci).

Astfel, 49% dintre acţiuni au fosta împărţite egal între Ruhrgas şi GdF (câte 24,5%), iar Gazprom a obţinut dreptul de a-şi manifesta, în termen de un an şi jumătate, opţiunea de preluare a 16,34% dintre acţiuni, în schimbul a – reţineţi şi suma asta, luaţi un antinevralgic şi comparaţi – 900 de milioane USD.

La 11 ianuarie 2004, ministrul Economiei şi Comerţului, Pavol Rusko, a declarat că guvernul Slovaciei intenţionează de dea în judecată membrii consorţiului şi membrii consiliului director al SPP pentru fraudă. CSFB, banca prin care s-a derulat privaizarea şi care supraveghează îndeplinirea post-privatizare a obligaţiilor asumate de consorţiu, a sesizat autorităţile cu privire la încheierea de către SPP a unor contracte fictive de consultanţă cu companii afiliate sau subsidiare ale membrilor consorţiului.

Contractul de privatizare instituie, pentru o perioadă de 5 ani, obligativitatea avizării prealabile de către consiliul de supraveghere post-privatizare (din care fac parte şi reprezentanţi ai statului) a contractelor cu valoare mai mare de 150.000 USD – dacă acestea sunt încheiate cu companii afiliate sau subsidiare ale membrilor consorţiului. Astfel, frauda consta în exportul ilegal al profitului şi capitalurilor SPP.

Robert Fico, liderul partidului de opoziţie SMER, care a iniţiat ancheta privitoare la privatizarea SPP, susţine că cele aproape 300 de milioane USD (sumă pe care v-am rugat s-o reţineţi), plătiţi de SPP din 2002 şi până în prezent pentru consultanţă, erau scoşi din ţară şi transferaţi apoi politicienilor care au facilitat preluarea SPP de către consorţiu. Şi că, prin privatizare, nu s-a obţinut decât o creştere a preţului gazelor, chestie care, culmea, a diminuat veniturile SPP şi a crescut profiturile companiilor din consorţiu. (“Academia Caţavencu”, nr. 637/2004)

Citeste si articolele:

• Rusia KGB-istului criminal Putin: tara crimelor zilnice, tara in care poti muri in orice moment la volan, tara ortodoxismului fara Dumnezeu
• Rusia a devenit proprietatea criminalului KGB-ist Putin
• Rusia, o tara inapoiata, dar cu ambitii imperiale
• Un alt ziarist ucis în Rusia lui Putin
• Rusia, adevărata față