De ce nu se mai citeşte ‘Răscoala’ lui Liviu Rebreanu
sâmbătă, ianuarie 28, 2012 20:07Nici măcar o nouă răscoală n-ar mai face din romanul lui Rebreanu o carte clasică, de top. Cine mai citeşte azi ‘Răscoala’ în întregime? Poate doar filologii silitori, dacă specia asta mai are reprezentanţi. Până şi liceenii care îşi transmiteau de la un an la altul, ca lectură obligatorie, celebra pagină a violului şi-au schimbat gusturile odată cu apariţia literaturii de profil din revistele cu iepuraşi.
Acest roman, singurul care îi plăcea lui Eugen Ionescu din toată proza românească, are soarta maşinilor de muzeu din anii ’40. Te mulţumeşti să-l priveşti de la distanţă, eventual îţi trezeşte vagi dorinţe de colecţionar, dar nu ai pleca la drum cu el. Face parte dintr-o altă lume, de care nu-ţi vine să te apropii, fiindcă nu mai ai nimic în comun cu ea.
Cartea asta, de o cruzime a detaliului care îţi stârneşte o stare de iritare tot mai accentuată şi sfârşeşte prin a te indispune profund, are, în monumentalitatea ei, ceva care te respinge. Amestecul de ură şi de furie scăpată de sub control, răzbunările colective sângeroase, cruzimea represiunii, toate astea te descumpănesc şi te oripilează.
Chiar dacă experienţele ulterioare au dovedit că se poate şi mult mai rău şi că blândeţea românilor nu e decât un interludiu între o răzmeriţă şi reprimarea ei, ‘Răscoala’ îţi demolează metodic toate iluziile despre natura umană autohtonă. Şi asta indiferent de nivelul social la care se află exemplarele confecţionate de Rebreanu în romanul său. Ca să nu fie acuzat că a scris din auzite ori că fabulează, romancierul s-a documentat temeinic înainte de a pune ‘Răscoala’ pe hârtie.
Tot ceea ce se întâmplă în carte e scris fără ezitare, într-un crescendo inexorabil, în care şi cel mai neînsemnat detaliu devine un ingredient al amestecului exploziv care se pregăteşte. Dezastrul se coace la foc mic, fiindcă Rebreanu nu e un mizantrop, încât să-l acuzi că umblă cu lumânarea să scoată la iveală tot ce e mai detestabil în semenii săi.
Dacă ‘Răscoala’ ar fi fost un roman negru, o înşiruire de monstruozităţi de la cap la coadă, te-ai mai putea agăţa de justificarea că ai de-a face cu o ficţiune şi l-ai citi acum cu o curiozitate de entomolog căruia i se oferă spre contemplare o colecţie de gângănii oribile. Nenorocirea e că pentru Rebreanu oamenii sunt doar cum sunt, ceea ce îi face insuportabili. (Cristian Teodorescu, ‘Academia Caţavencu’)
Citeste si articolele:
Ultima noapte de dragoste, prima zi de căsnicie | A șaptea dimensiune says:
ianuarie 14th, 2015 at 20:58
[…] De ce nu se mai citeşte ‘Răscoala’ lui Liviu Rebreanu […]
Despre Thomas Mann, unul din scriitorii mei preferaţi | A șaptea dimensiune says:
aprilie 25th, 2016 at 18:25
[…] De ce nu se mai citeşte ‘Răscoala’ lui Liviu Rebreanu […]
Despre lumea lui Kafka | A șaptea dimensiune says:
aprilie 25th, 2016 at 18:38
[…] De ce nu se mai citeşte ‘Răscoala’ lui Liviu Rebreanu […]
Şi Sadoveanu a făcut pactul cu diavolul roşu | A șaptea dimensiune says:
aprilie 25th, 2016 at 20:19
[…] De ce nu se mai citeşte ‘Răscoala’ lui Liviu Rebreanu […]