Despre învăţământul românesc din anii ‘90

sâmbătă, decembrie 9, 2023 18:39
Posted in category Educatie

Romania, teste PISACe credeţi ca s-a întâmplat cu toţi spălaţii pe creier de către comunişti (cel mai mult profesorii de istorie, mai general de ştiinţe sociale) şi cu toţi activiştii comunişti/securişti (ce au mâncat rahat roşu de polonicu’)?

Au rămas/trecut la catedră după 1989. Şi au continuat propaganda comunistă. Şi de aceea avem 50% nostalgici ai comunismului criminal, cel mai criminal sistem de teroare, inventat de mintea dospită de alcool a evreului Karl Marx.

Profesor fiind nişte ani la o şcoală de la ţară, mi-au rămas în memorie doi soţi, ambii profesori de ştiinţe sociale (geoegrafie, istorie şi alte obiecte din astea pe care comuniştii le-au folosit din plin pentru a produce „omul nou”, ăla care va fura pe rupte după 1989).

Cei doi, de o incultură înfiorătoare, care nu citiseră nimic în viaţa lor de rahat, deoarece aveau alte preocupări mult mai practice (el, băutura, ea, bârfa), în pauzele de la şcoală îşi dădeau pe faţă plăcerea maximă din domeniul politicii româneşti: ascultau extaziaţi elucubraţiile pupincuristului Elenei Ceauşescu, Vadim (Vaccin) Tudor.

Scriau cu greşeli flagrante în limba română, da’ la ţară, printre votanţii PSD = ciuma roşie, limba română nu prea conta. De exemplu, la un moment dat, dorind să mă abonez la revista 22, a Grupului pentru Dialog Docial (GDS), şi fiind vorba de o reducere a preţului abonamentului pentru profesori, i-am solicitat doamnei, ajunsă între timp directoare la şcoală (conform principiului „La vremuri noi, tot noi”, adică tot ei, comuniştii criminali), o adeverinţă din care să ateste statul meu de profesor în acea şcoală, adică de coleg de suferinţă cu toţi grobienii şi nostalgicii comunismului criminal.

Şi cum credeţi că scrie stimabila pupincuristă a comuniştilor veniţi pe tancurile sovietice să extermine elitele României? Scrie aşa, la un moment dat: „(…) spre ai servi (…)” (corect „a-i servi”). Aş fi pus greşeala pe seama grabei, dar nu era cazul, tovarăşa profesoară era renumită pentru scrisul cu greşeli (vă daţi seama ce stâlcite erau denumirile de locuri de bătălii din afara ţării, doar preda istoria, dacă „duamna” nu reuşea să scrie corect nici măcar în limba română).

Erau şi talibani religioşi, în anumite privinţe. Un exemplu şi aici. Să spui în anii 1990, adică la sfârşitul secolului XX, că fetele nu trebuie să vină la şcoală în pantaloni deoarece „e păcat” şi „Dumnezeu bla, bla, bla” dovedeşte ce minte limitată ai şi mai dovedeşte talibanismul ortodox de care dai dovadă. Cum se împăca nostalgia comunistă atee cu Dumnezeul tovarăşei profesoare, numai sfinţii Marx, Engels, Lenin, Stalin şi Ceauşescu ştiu.

Să trecem un pic şi la tovarăşul, pardon domnul profesor. Ăştia doi aveau la acea şcoală mică doar vreo 14, hai 16, ore în specialitatea dumnealor, istorie, geografie şi educaţii civice (vă daţi seama ce educaţie civică s-a studiat în România, din moment ce 50% regretă comunismul criminal şi 70% nu vin la vot; ca şi religia, astea sunt obiecte inutile, fără niciun efect în societate).

Dar ambii erau titularii şcolii, cu toate că, pentru a fi titular la o şcoală, trebuia să existe minim 9 ore în specialitatea trecută pe diploma de studii, iar cei doi nu aveau cele 9 ore. Cum a fost posibil aşa ceva? Simplu: în comunism, dacă aveai relaţii, legea nu conta. În neocomunismul iliescian, regula a rămas: tovarăşii aveau relaţii pe la Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) şi legea nu conta (la modul general, în România legea e valabilă doar pentru fraieri, băieţii deştepţi şi fetele deştepte ştiu să fenteze legea).

Tot din cauza PCR-ului (Pile-Cunoştinţe-Relaţii), tovarăşul profesor, deşi ajungea la şcoală de multe ori ameţit binişor de alcool, n-a avut niciodată probleme (aici intervine şi tradiţia bahică a unor regiuni din România, acolo unde a fi beat – chiar şi la şcoală – este normalitate, nu se agită nimeni; ştiţi ce mi-a spus odată un popă de la ţară: „ăla beat se mai trezeşte, ăla prost niciodată”; adică băutura e scuzabilă, prostia, nu; da’ nu ştiţi ce înţelegea respectivul popă prin „prost”; înţelegea prin a fi prost aşa: să nu fii în turma ortodoxă, adica să-i dai lui bani, să nu fii adept al comunismului, ca toată lumea din cătunele roşii etc.).

Deşi viaţa personală este sfântă, am să ajung şi la unul dintre copiii celor doi, dar nu despre viaţa personală a respectivului este vorba, ci despre gustul în materie de politică al odraslei celor doi tovarăşi profesori, care n-ar trebui să facă parte de sfera vieţii personale. Pe cine credeţi că diviniza băiatul cel mare (dintre cei doi copii) al respectivilor deformatori de caractere umane adaptabile societăţii prezentului? Pe un alt pupincurist al comunismului criminal, poetul de curte al Odiosului dictator Nicolae Ceauşescu şi al Savantei de „renume mondial” Elena Ceausescu, nimeni altul decât PSD-istul minune de după 1989, Adrian Păunescu.

Se plângea odată tovarăşa profesoară la şcoală că băiatul ei cheltuie foarte mulţi bani pe cărţile lui Adrian Păunescu şi pe muzica cenaclului „Flacăra” (pentru cei care nu ştiu, Adrian Păunescu a înfiinţat un grup muzical numit Cenaclul Flacăra, unde printre tot felul de lălăieli patriotice era lins apăsat şi profund fundul dictatorului care a înfometat poporul român, a demolat sate româneşti, i-a ţinut pe români în frig şi întuneric, a terorizat poporul român cu Securitatea; un adevărat tiran condamnat la moarte pentru genocid şi executat de Crăciun – ironia sorţii: un ateu să fie executat de Crăciun -, în 1989, Nicolae Ceaşescu).

Cam aşa arată unii profesori, dascăli, „luminile naţiunii”, şi poate de aceea noi băltim în cel mai jegos neocomunism, în cel mai putred analfabetism şi în cea mai aberantă „libertate”: libertatea de a fi incult, prost şi rău, combinată cu libertatea de a fi corupt şi analfabet.

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu