Universitatea “Spiru Haret”, cea care a distrus învăţământul superior din România, este creaţia fostei nomenclaturi comuniste
duminică, iunie 21, 2020 8:56Un material din 2004 pe această temă.
Am tot scris de ne-am obosit despre isprăvile tovarăşului Aurică Bondrea, devenit domnul profesor Bondrea după moartea unor tineri nevinovaţi în decembrie 1989.
Dacă pentru noi toţi a fost o Revoluţie, pentru Aurelian Bondrea a fost o pierdere grea: i-au dispărut partidul şi sistemul.
Dar nu a disperat, a reuşit să se descurce adunând în jurul lui câţiva tovarăşi de nădejde şi alcătuind repede-repede “Fundaţia România de Mâine”, în care să slaveze tovarăşii de ieri.
Această fundaţie a scos o revistă, “Opinia naţională”, care îl avea redactor-şef pe tovarăşul Eugen Florescu, fost şef ideologic al PCR (Partidul Comunist Român – n.m.), găsit de evenimentele din 1989 inspector-expert personal al tovarăşului Nicolae Ceauşescu.
Nu mai vorbim de televiziunea România de Mâine, unde sunt (erau în 2004 – n.m.) refugiaţi elefanţii roşii ai TVR-ului ceauşist.
În colegiile revistei Opinia Naţională s-au regăsit diverşi tovarăşi, de la înaltul securist Valentin Lipatti, la josnicul pupincurist Adrian Păunescu sau moralistul zaharisit Paul Everac.
Fundaţia România de Mâine are (avea în 2004 – n.m.) şi ea consilii în care se regăsesc alţi exponenţi ai comunismului ceauşist.
Iată câţiva mai vizibili: academician Radu Voinea, membru CC (Comitetul Central – n.m.) al PCR, Marin Ivaşcu, membru în CC al PCR, vicepreşedinte al Marii Adunări Naţionale (for în faţa căruia voia Ceauşescu să răspundă), Ion Dodu Bălan, membru CC al PCR.
Apoi apar tovarăşi cu alte munci de răspundere: Nicolae Stanciu, fost director general adjunct al TVR, şi David Davidescu, vicepreşedinte al Consiliului Superior al Agriculturii.
Că s-au organizat băieţii, asta e, e dreptul lor. Numai că s-au organizat şi au pus la punct şi un sistem de a scoate bani de la bieţii studenţi care cred că Universitatea “Spiru Haret” este cea ma tare instituţie de învăţământ din ţară.
Şi ajung la concluzia asta şi pentru că citesc pagini întregi în care pozele şi discursurile lui Nicolae Ceauşescu au fost înlocuite cu cele ale lui Aurică Bondrea. (“Academia Caţavencu”, nr. 650/2004)