Dictatura comunistă: “poliţia politică” în robă (IV)
vineri, februarie 14, 2020 12:22Procurorul militar Joarză (poreclit generalul NUP), în prezent (era martie 2004, cu PSD = ciuma roşie = mafie la guvernare – n.m.) şeful secţiei Parchetelor Militare, nu a fost implicat direct, înainte de 1989, în cazul Gheorghe Ursu. În schimb, alături de o pleiadă de procurori (în frunte cu Manea Drăgulin şi Eugen Vasiliu-Felteş, foste eminenţe cenuşii ale Parchetului, în prezent avocaţi), aflaţi în strânse relaţii cu miliţienii torţionari Stănică şi Creangă, procurorul Joarză a contribuit la o diversiune judiciară menită să-l scoată ţap ispăşitor pentru moartea disidentului anticomunist Gheorghe Ursu doar pe informatorul Marian Clită, care a recunoscut că a fost ultimul care l-a lovit, în celulă, pe Ursu, cu “şpiţul (deşi purta papuci?) în burtă”.
Ancheta privindu-i pe adevăraţii comanditari şi torţionari (din aparatul Partidului Comunist Român, Securitate şi Miliţie) a întârziat peste patru ani, tocmai din cauza faptului că Joarză l-a trimis în judecată numai pe Marian Clită, dispunând neînceperea urmăririi penale pentru ofiţerii de miliţie Stănică şi Creangă şi pentru ofiţerii de Securitate Vasile Gheorghe, Dumitraciuc, Turcitu, Anghel, Pîrvulescu şi Hodiş.
“Generalul Joarză a tergiversat ancheta timp de trei ani. Printre multele detalii suspecte legate de această anchetă: persoana de legătură a d-lui Joarză cu SRI-ul, cel care aducea materialele din DUI (Dosar de Urmărire Informativă – n.m.), necesare anchetei Parchetului, nu era altul decât col. SRI Vasile Hodiş, unul dintre torţionarii lui Gheorghe Ursu”, se spune pe site-ul Fundaţiei “Gheorghe Ursu”.
Generalul Joarză ştie multe şi despre cea de-a doua confiscare a jurnalului lui Ursu care, la un moment dat, s-a aflat în mâna procurorului Dan Voinea. “Într-o sâmbătă, m-au chemat de acasă. Mă aşteptau Manea Drăgulin, Cherecheanu, M. Levanovici, procurorul Vasiliu, Joarză care mi-au spus: “Tu ai un dosar cu Ursu. Adu-l aici să vedem şi noi ce putem face să-l terminăm.” Eu le-am dat dosarul (inclusiv cele 811 file ale jurnalului) şi de atunci nu l-am mai văzut”, declara generalul Voinea într-un interviu din cartea Marea călătorie, privind viaţa şi moartea lui Gheorghe Ursu.
Cel care a trimis “Jurnalul” către SRI, în martie 1990, era magistratul Mircea Levanovici, pe atunci şeful unei unităţi SRI (continuatoarea Direcţiei VI DSS) care funcţiona în cadrul Parchetului General. Interesant este că la dosarul cauzei există o intensă corespondenţă pe tema jurnalului, între generalul Joarză şi Virgil Măgureanu, pe atunci şef al SRI.
Cercul se închide în curtea Ministerului Justiţiei
Cei mai mulţi dintre securiştii sau ofiţerii de informaţii din subordinea lui Virgil Măgureanu care au contribuit la muşamalizarea cazului Gheorghe Ursu, după 1990, nu mai sunt în structuri. Evenimentul zilei a descoprit însă un interesant document, din 1990, în care apare numele unui anume colonel Gheorghe Donose (şeful Diviziei Juridice – UM 05007 din SRI), care se interesa de cazul Ursu (de jurnalul lui Ursu, mai precis). În urmă cu doi ani (în 2002 – n.m.), în timpul scandalului “Lista lui Stelian Tănase – cei 13 care au fost ascultaţi ilegal de SRI”, Evenimentul zilei a descoperit că Donose, cel care, împreună cu Măgureanu, pusese la cale aceste ascultări, era unul dintre funcţionarii importanţi ai Ministerului Justiţiei, care răspundea de controlul magistraţilor militari şi civili. După câte se vede, în curtea Justiţiei se închide “cuadratura cercului” cazului Gheorghe Ursu, cel ucis cu bestialitate în beciurile Securităţii comuniste. (Christian Levant)