A șaptea dimensiune

Ce făceau reprezentanţii întunericului, adică ai Bisericii Ortodoxe Române (BOR), în 2004 o să vedem ceva mai la vale. Până atunci, haideţi să remarcăm caracterul criminal al ortodoxismului rusesc, cel care, nici mai mult, nici mai puţin, sfinţeşte arme şi-i îndeamnă pe ruşi să ucidă ucrainieni, femei şi copii, printre alţii, spre slava Dumnezeului ortodox, cel care, nu-i aşa, va fi încântat de genocidul comis de adulatorii lui în Ucraina.

Trecând la Allah, dumnezeul islamiştilor, am văzut cu toţii cum, în Iran, slujitorii acestui zeu însetat de sânge ucid femei care refuză să-şi ascundă faţa, ucid tineri care încearcă să fie liberi. De ce toate acestea? Deoarece orice Zeu preferă oamenii în lanţuri, iar orice Religie are un caracter eminamente criminal, chiar dacă, uneori, îşi camuflează cu grijă adevăratele intenţii.

Şi a venit momentul să vedem ce făceau BOR-âţii în 2004.

Eu pup poala popii, tu nu pupi poala mea

Miercuri, 27 octombrie 2004, la slujba de la Patriarhie, trei au fost episcopii care l-au confundat pe Sf. Dumitru cu Sf. D’ale lui Mitică: Casian al Dunării de Jos, Teodosie Tomitanul şi Vicenţiu Ploieşteanul, episcop-văcar, pardon, episcop-vicar patriarhal.

Show-ul oferit de cei trei a fost de un prost-gust nici măcar sfânt. În timpul liturghiei, Casian şi Tomitanul se înfruntau din priviri şi gesturi. Când patriarhul Teoctist pomenea câte o ectenie, Tomitanul, zelos cum este, sărea imediat să-i pupe poala popii, spre indignarea lui Casian, ale cărui pupături reacţionau întotdeauna cu întârziere.

Când la orizontul credinţei în bani şi putere a apărut Ploieşteanul, acesta a urcat de-ndată pe scenă şi s-a dus puşcă la tătica Teoctist să-şi ia slugarnicul tain al binecuvântării. În timp ce se retrăgea cu spatele, Vicenţiu l-a salutat din mers pe Tomitanul, nu însă şi pe Casian. Frustrat, Casian i-a zâmbit forţat Ploieşteanului , dar vicarul-văcar n-a catadicsit să-i acorde nicio atenţie.

Pe faţa albăstrie a lui Casian se citea o indignare foarte supărată şi frustrată care, după vreo cinci minute, l-a împins pe bietul episcop al Dunării de Jos la poalele poalei lui Vicenţiu, unde s-a gudurat şi, bineînţeles, băgat în seamă. În tot acest timp, enoriaşii priveau şi se cruceau. („Academia Caţavencu”, nr. 674/2004)

Citeşte şi articolele:

• Parohia e ruptă din parai
• Pentru popii lacomi, contează doar caşcavalul. Sănătatea omenilor nu este deloc importantă pentru popii criminali
• Religia şi prostituţia, cele mai vechi meserii din lume, şi-au dat mâna la Borşa, Maramureş, în 2004
• Poate, totuşi, în România, după 1989, s-ar fi construit nişte spitale, dacă popimea criminală n-ar fi cerut mereu bani publici pentru construcţia de catedrale şi biserici fără număr
• Atunci când nu se urcă beţi la volan şi ucid copii de 15 ani, ce credeţi că fac popii lacomi din România: împuşcă urşi, specie pe cale de dispariţie