Din nou despre statul şpăgar, mafiot, ticălos şi criminal al României roşii

joi, octombrie 1, 2020 6:10

ComunismComuniştii criminali, şi urmaşii lor într-ale crimei, corupţiei şi ticăloşiei, PSD-iştii, au creat un stat care, precum o adevărată mafie, face tot posibilul să ascundă de ochii opiniei publice corupţia din sânul membrilor săi şi să-i protejeze pe aceştia când, accidental, mai ajung să aibă dosare penale. Protecţia este asigurată de schimbarae legilor justiţiei în favoarea infractorilor (cum a făcut PSD = ciuma roşie sub conducerea banditului Liviu Dragnea, în perioada 2017-2019) sau prin promovarea în funcţiile de conducere ale judecătoriilor şi tribunalelor a celor care, în schimbul unor avantaje financiare, ar fi avut “grijă” de anumite dosare.

În afara marii corupţii, cancerul care a nenorocit România, există şi o corupţie mică, la nivel de trotuar, inspirată de marea corupţie. Plevuşca, dacă vede că peştii mari fură şi nu păţesc nimic, încearcă şi ea s-o mai pună de-o şpagă, mică dar vioaie. Şi uite-aşa, în loc să dezvoltăm ţară pentru urmaşii noştri, ne bălăcim într-un stat fanariot în care nu contează munca ci valoarea şpăgii.

Haideţi să mai coborâm odată în peşterele corupţiei, în întunericul şi rahatul de acolo, pentru a (re)vedea dimensiunea fanariotă a capitalei României, ţiganizatul şi coruptul oraş Bucureşti, într-un scurt articol din 2004, anul în care mafia PSD-istă dădea ultimele tunuri financiare de miliarde de euro, spre bunăstarea baronilor PSD şi a urmaşilor-urmaşilor acestora, în vecii vecilor, amin.

Şpagini aurii

Direcţia de Protecţie Socială a Sectorului 2, D.P.S. (nu ştiu cum se face, dar cum se întâlnesc literele astea trei, cum se pune de-un ciubuc), situată (în 2004 – n.m.) pe Calea Moşilor 132, îi poate proteja pe oameni de multe, dar de şpagă în niciun caz.

Într-o zi dau acolo peste un om mai protejat social cu duhul, zăpăcit ca noi toţi de morişca birocratică din aceste veritabile lăcaşuri de cult (şpaga fiind mai mult decât o religie).

Portarul, cu un aer de staroste peste amărăştenii care bântuie holurile, îl îndrumase pe om către un alt sediu; doar că sărmanul habar nu avea cum să ajungă acolo, ghidându-se exclusiv după muşchii de pe copaci sau muşuroaiele de cârtiţe. Aşa că, în schimbul a câteva zeci de mii de lei (vechi – n.m.), acelaşi portar consultă cu emfază Paginile Aurii şi îl orientează pe neobositul călător.

Suma în sine n-ar fi mare, dar dacă am ajuns să dăm şpagă şi pentru aşa ceva, înseamnă că dacă-mi deschid în Gara de Nord o firmă de răspuns la întrebarea “Unde este toaleta?” şi lansez şi-o promoţie “La 5 adrese vi se indică a 6-a gratuit”, fac într-un an o sumă frumuşică. Aproape egală cu şpaga pe care trebuie s-o dau ca să fiu numit portar într-un astfel de loc bun. (“Academia Caţavencu”, nr. 654/2004)

Citeşte şi articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu