A șaptea dimensiune

Ospăţul dat de Dromohete pe banii poporului get în cinstea regelui macedonean căzut prizonier a avut urmări pacifiste. Din momentul primelor râgâieli de îndestulare şi până la sfârşitul tragic al zilelor lui, Lisimah n-a mai purtat război cu geţii. Într-un fel, nici nu prea avea cum, deoarece la doi ani de la chiolhanul pomenit, geţii […]

Imediat ce i-au scos pe gepizi din nomenclatorul migrator, longobarzii n-au făcut mulţi purici prin Dacia. Doi ani mai târziu, plini de păduchi şi de pradă, ei şi-au luat tălpăşiţa spre însorita Italie, unde, după câteva măceluri norocoase, au întemeiat Lombardia. În schimb, complicii lor, avarii, nici pomeneală să ne lase-n pace. Zgârciţi la vorbă, […]

În 566, blânda şi chibzuita exploatare a bunicilor noştri de către gepizi se apropia de final, în timp ce longobarzii se apropiau de Dacia. Neam germanic şi ei, longobarzii aveau o pată matrimonială pe gepizi, pusă cu prilejul unui refuz de căsătorie. Alboin, regele longobard, nu mai bea, nu mai mânca, nu mai fuma şi […]

Spuneam că, în 453, Attila a salutat viaţa, lăsând în ceaţă întregul stat ecvestru al hunilor. După fratricidele de rigoare, pe tronul fostului imperiu încalecă Elac, fiul cel mare al fiorosului. Numai că, din păcate, din noianul de virtuţi barbare ale tatălui, Elac moşteneşte doar călăria şi analfabetismul. Charisma, ştiinţa luptei şi tăria de caracter […]

În anul 275, după ce ultimul oficial roman pleca şi stingea lumina, în Dacia se aprindea făclia civilizaţiei germanice. Termele, podurile, apeductele şi viaductele au fost înlocuite scurt, cât ai zice “ajutor!”, cu elemente noi de urbanistică: focul, praful şi pulberea. La vremea aceea, germanii aveau mai multe variante, dar la noi operau doar cinci: […]

Când Aurelian a ordonat romanilor să-şi împacheteze civilizaţia şi să se mute în Bulgaria, legea în Dacia Traiană o făceau goţii. Goţii primiseră bani frumoşi s-o lase mai moale cu pârjolul, dar se pare că nu destui. Laptele şi mierea încă şiroiau prin jurul Carpaţilor, aşa că ispita era mare. Nu vom şti niciodată ce […]

Pe la 250 e.n. se poate spune fără şovăială că goţii au făcut din persecuţia bravilor noştri strămoşi o politică de stat tribală. Împăratul Gallus (252 – 254), poreclit, zice-se, de barbari, Papagallus, nu le-a produs nicio impresie militară. În timpul mandatului său goţii s-au făcut luntre şi punte între stepa lor şi bătătura noastră. […]