Fane, vino Fane, sa vezi ce-a mai ramas din oameni

luni, august 28, 2017 11:54
Posted in category Istorie

Stefan cel MareHai – un an, hai – doi, hai – trei, dar patru ani la rând să nu-i plăteşti birul lui Mehmed al II-lea era – în 1474 – nebunie curată. Cronicile oficiale pretind că Ştefan cel Mare nu era nebun, dar surse demne de încredere susţin că a fost, totuşi, moldovean. Cert este că ambiţia voievodului de a păstra întreg PIB-ul în vistieria Moldovei l-a scos din minţi pe padişah. Care, printr-un ghinion teribil, era doar cuceritorul Constantinopolelui. Aşa că domnul a primit a doua zi vizita unor turci obraznici cu un mesaj foarte nasol: să vină la Stambul, tuns, îmbrăcat în costum naţional, cu părinţii de mână şi cu birul restant în buzunar. În plus, să aducă şi actele pe Chilia şi Cetatea Albă care, drept pedeapsă, treceau în inventarul Înaltei Porţi.

Ştefan, intuind că sosise clipa intrării în manuale, a tratat solia cu un sictir total. Apoi a pus mâna pe telefon şi a trimis călăreţi în toate cele două zări – adică la apus şi la polonezi – cu rugămintea unui sprijin de întrajutorare creştinesc. Numai că ungurii şi leşii, nemulţumiţi că Fane face figuri de unul singur prin peisajul istoriei, i-au dat ţeapă completă. Singurii care i-au sărit în ajutor au fost cinci mii de secui şi 1.800 de transilvăneni despre care UDMR susţine şi astăzi că erau bozgori.

În schimb, Suleiman, beglerbegul Rumeliei, şeful de proiect pe jefuirea Moldovei, a primit de la sultan 120.000 de ieniceri prima-ntâi, rulaţi doi ani în Albania, la care, imediat după trecerea Dunării, s-au mai adăugat 17.000 de spahii. Care va să zică, per total, Ştefan a aliniat maximum 40.000 de săbii dintre care 30.000 erau coase, furci, bâte şi câteva topoare. Acestei oştiri ţărăniste creştin şi exaltate i se opuneau peste 130.000 de aşi ai iataganului, veniţi în Moldova să-i ceară lui Ştefan cheile de la patrie, adresa hambarului şi batista cu economii.

Situaţia era grea. Dar, aşa cum ne asigură cronicarul, nu mai grea decât situaţia generală a acelor vremuri. Prin urmare, Ştefan a trecut la planul be: pârjolirea holdelor. Răsuflând uşuraţi că domnul a sărit peste planul a, care prevedea culesul, răzeşii şi-au ascuţit inconştienţa şi s-au pregătit de luptă. Prea mult nu aveau ce pregăti fiindcă norocul, mână-n mână cu geografia fizică a ţinutului şi condiţiile meteo, s-a ocupat de tot. Adică au făcut rost de două dealuri împădurite, de un drum îngust care – evident – şerpuia printre ele, de o mândreţe de ceaţă s-o tai cu ferăstrăul şi, în fine, de celebra zână bună a eroului român – mlaştina. Dacă la toate acestea adaugi vitejia celor 5.000 de secui, puşi să tragă primul foc de suliţă în avangarda otomană, înţelegi imediat că în bătălia de la Vaslui, din 10 ianaurie 1475, turcii n-au avut nicio şansă în faţa moldovenilor.

Inutil să mai adăugăm că secuii nu s-au oprit din măcel după ce consumaseră avangarda adversă, ci au abordat în continuare intrarea în coastele ienicerimii. Văzând că răcnetele lor de intimidare sunt covârşite de buciumaşii moldoveni, iar zbieretele de ajutor astupate de înjurături ghiaureşti, grosul başbuzucilor s-a dat care prins, care mort. Ca arareori în ingrata istorie a tărâmului de peste Milcov, în bătălia de la Vaslui bourii Moldovei s-au arătat a fi zimbri. Iar bilanţul acestei mari umilinţe musulmane a emoţionat îndelung toate rigile şi papistaşii Apusului. Căci, cu 30.000 de turci întinşi pe décor, cu 40.000 de cai capturaţi şi cu 15.000 de prizonieri în care Poarta investise mult know-how militar, Ştefan cel Mare i-a dat Luminăţiei-Sale Sultanul Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolelui, un motiv plauzibil să se ocupe de revanşă personal.

Dar despre asta, în episodul următor. (“Academia Caţavencu”, nr. 369/1998)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

4 Responses to “Fane, vino Fane, sa vezi ce-a mai ramas din oameni”

  1. La Bobilna, pe-o carare, cu maciuce si topoare | A șaptea dimensiune says:

    septembrie 20th, 2017 at 15:03

    […] Fane, vino Fane, sa vezi ce-a mai ramas din oameni […]

  2. Radu-i domn si e barbat, si-a pus turci la afumat | A șaptea dimensiune says:

    septembrie 21st, 2017 at 19:59

    […] Fane, vino Fane, sa vezi ce-a mai ramas din oameni […]

  3. Prin padure, prin poieni, turcii vin la Razboieni | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 22nd, 2019 at 21:10

    […] Fane, vino Fane, sa vezi ce-a mai ramas din oameni […]

  4. Prin padure, prin poieni, turcii vin la Razboieni (II) | A șaptea dimensiune says:

    mai 5th, 2019 at 17:03

    […] Fane, vino Fane, sa vezi ce-a mai ramas din oameni […]

Adauga un comentariu