Fostul patriarh Teoctist nu a vrut să pensioneze rănile comunismului
duminică, aprilie 26, 2020 9:21
Măicuţele de la Vladimireşti nu au (nu aveau în 2004 – n.m.) prea multe motive să-l iubească pe Atât-de-Prea-Fericitul Teoctist. Urmare a turnătoriilor (pe atunci) episcopului Teoctist, şi ale lui Antonie Plămădeală, conducerea mănăstirii a fost arestată de comunişti în 1954, iar doi ani mai târziu, Mănăstirea Vladimireşti a fost desfiinţată.
Până în 1989, vreme de 33 de ani, maicele de aici au avut domiciliu forţat, ceea ce nu se poate spune despre Teoctist, care a avut tot timpul domiciliul bine securizat.
S-a întâmplat apoi că, în 1990, a apărut Decretul 118 (actualizat în 2003), potrivit căruia maicile au (aveau în 2004 – n.m.) dreptul să primească pensie de 300.000 de lei (vechi, la valoarea de atunci – n.m.) pentru fiecare an de prigoană, adică o pensie de până la 10 milioane de lei (vechi, la valoarea de atunci – n.m.) pe lună.
Maicilor de la Vladimireşti nu le este permis (nu le era în 2004 – n.m.) să facă actele de pensie, fiindcă asta ar însemna că BOR recunoaşte prigoana la care ele au fost supuse, iar asta nu ar da bine la prea-fericitul CV al lui Teoctist, şi aşa încărcat cu tot felul de biserici demolate psihic şi fizic. (“Academia Caţavencu”, nr. 647/2004)
