A șaptea dimensiune

Exemplul negativ dat de Matei Ghica l-a îngândurat serios pe succesorul său fanariot, Constantin Racoviţă. Nici n-a apucat bine Matei să guste din aroma inefabilă a mazilirii, că Costică şi-a şi dat apucăturile la-ntors, abandonând care va să zică hedonismul extremist şi trecând, de ochii lumii, la un populism oportunist-slugarnic.

De fapt, Racoviţă şi-a propus din capul locului să câştige simpatia Marelui Vizir prin intermediul unor biruri nou-nouţe, adică prin văcărit şi cuniţă. Cititorii mai tineri, care nu ştiu poate ce semnifică aceste texte arhaice, îşi pot face o idee aproximându-le cu oricare dintre impozitele moderne de azi, înmulţite cu zece, zece virgulă cinci. Odată bunăvoinţa Porţii Otomane adjudecată, Constantin şi-a concentrat efortul pe dobândirea complicităţii generale. Boierimea locală parcă atâta aştepta şi, de comun acord cu domnul, a marşat la toate ingineriile financiare imaginabile.

Astfel, în timp ce talpa ţării era convinsă că domnitorul e băiat popular şi jupoaie populaţia doar în propriul ei folos, Costi făcea un spectaculos joc dublu şi-şi tripla averea. Acest joc la două capete era să-l coste însă capul. Căci reprezentantul său la Stambul, faimosul Iordache Stavarache, a aflat de dosirea unor comisioane la jaf ce i se cuveneau de drept. Prin urmare, grecoteiul începe să tragă de sforile mazilirii ca pisicile lui Creangă de motoceii de la capătul patului.

Racoviţă, neinspirat, merge pe mâna lui Manole Spătarul – şi el uneltitor profesionist în dosul perdelelor din Bosfor – în fond, un alt figurant din cortegiul bătrânului vizir. Zicem neinspirat deoarece, deşi Manole avea ceva influenţă asupra babalâcului avid de icosari, ăsta a crăpat într-un din zile, lăsând complet descoperită democraţia moldovenească.

După acest incident cardiac, mazilirea fiind o chestiune de zile, Constantin Racoviţă s-a dat singur afară şi, în timp ce galopa prudent dinspre Iaşi spre încotro vedea cu ochii, îşi jura înverşunat în barbă să nu se ma atingă de tronurile româneşti, cel puţin vreo şase luni. (“Academia Caţavencu”, nr. 502/2001)

Citeste si articolele:

• Despre necuviinţele trupeşti ale lui Matei Ghica
• Un alt fanariot, Constantin Racoviţă, pe tronul Moldovei
• Familia Mavrocordat rămâne pe tronul Moldovei
• Constantin Mavrocordat trece pe tronul Moldovei (II)
• Constantin Mavrocordat trece pe tronul Moldovei