Nebunii în odaia vizirului

sâmbătă, august 25, 2018 15:58
Posted in category Istorie

Epoca fanariotaUn izvor de la 1764 zice că Scarlat Ghica, succesorul lui Ştefan Racoviţă la tronul Munteniei, a primit mandatul mai mult pe baza însuşirilor sale personale. Dacă facem rapid o socoteală a miilor de pungi la care vizirii, paşalele şi însuşi sultanul au trebuit să renunţe, e clar să însuşirile personale ale apetisantului Scarlat au fost serios tăvălite prin pasiunile curţii de pe Bosfor.

Dar aceste încercări nu l-au – ca să zicem aşa – deşelat prea tare pe proaspătul domn, el având încă resurse de cochetărie şi pentru politica internă. O chestiune ce se cerea iute rezolvată era, de exemplu, cea a “Odăii vizirului”, denumire care lui Scarlat îi suna destul de familiar.

Totuşi, odaia în cauză era un domeniu de pe lângă raiaua Brăilei aflat în posesia unei sultane şi administrată de dumneaei prin nişte reprezentanţi musulmani numiţi – ne scuzaţi – bostangii. Nimeni nu poate pretinde că interesul lui Scarlat în problemă a fost stârnit de rezonanţa vădit perversă a acestei denumiri. Poate că domnul chiar s-a îngrijorat de soarta ţăranilor exploataţi fără milă de arendaşii semilunei. Sau poate că ochiul său ager a ghicit în exploatarea turcului o slăbiciune şi o moderaţie care putea lăsa loc unui profit mai riguros. Greu de spus. Cert e că Scarlat Ghica obţine de la dama otomană tarlaua respectivă şi, contra unui număr de pungi pe an, e liber s-o administreze cu mijloacele lui.

Bucuria acestei domnii fu însă scurtă căci, taman când savura mai din plin foloasele mandatului independent, Scarlat o păţi rău de tot, fiind nevoit să decedeze în urma unei “năprasnice boli”. Astfel, după aproape un an şi ceva de guvernare, favoritul sultanului, alintatul paşalelor şi preferatul vizirilor din Stambul se lăsă înmormântat la biserica Sfântul Spiridon Nou din Bucureşti, începută pe timpul mandatului său şi cât pe ce să fie terminată ceva mai târziu, pe timpul domniei lui Nicolae Ceauşescu şi a preafericitului Teoctist. (“Academia Caţavencu”, nr. 520/2001)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu