PSD = ciuma roşie a adunat, după decembrie 1989, în rândurile sale (aproape) toţi pupincuriştii comunismului criminal

duminică, aprilie 17, 2022 8:20

PSD = ciuma rosie
Despre unul dintre ei, în materialul de mai jos.

Firu a iubit din ilegalitate trandafiru’

Prezenţa (în 2004 – n.m.) lui Zamfir „Firu” Dumitrescu în conducerea PSD ar putea să-i mire pe unii dintre cei neinformaţi. Dar cei informaţi ştiu că tovarăşul Zamfir Dumitrescu este pesedist încă din ilegalitate, adică de pe atunci când viitorii membri ai partidului de azi se ascundeau în rândurile partidului de ieri, adică în PCR (abreviere pentru Partidul Comunist Român; notă pentru cei foarte tineri – n.m.)

Funcţiile au fot pasiunea lui Firu din tinereţe. Astfel, în facultate era, prin 1969, secretar al comitetului UTC (abreviere pentru Uniunea Tineretului Comunist; notă pentru cei foarte tineri – n.m.) de la Institutul de Arte Plastice Bucureşti. Pe vremea aceea, şeful său suprem pe linie utecistă era nimeni altul decât şeful suprem de astăzi, din 2004 (pe linie de simpatii pesediste), Ion Iliescu. Pe atunci tovarăşul Ion Iliescu era prim-secretar al CC (abreviere pentru Comitetul Central; notă pentru cei foarte tineri – n.m.) al UTC şi ministru pentru problemele tineretului.

Deţinem câteva pagini de colecţie din revista „Viaţa studenţească” (nr. 17, din 23 aprilie 1969) în care este vorba şi de cuvântarea tovarăşului Firu Dumitrescu la Conferinţa Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti din Republica Socialistă România. Iată ce a spus vorbitorul: „a subliniat aprecierea pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu a dat-o la Conferinţa naţională a cadrelor didactice învăţământului superior artistic, faptul că acestuia i se acordă o atenţie deosebită, în funcţie de profilul specific al viitorilor absolvenţi, slujitori prin instrumentele creaţiei ai operei de desăvârşire a construcţiei socialiste, ai năzuinţelor de progres”.

Probabil că năzuinţele de progres ale lui Zamfir Dumitrescu erau destul de mari pe atunci, altfel nu ar fi năvălit cu limba sa catifelată pe fundul încă neobişnuit cu laudele al lui Ceauşescu, dat fiind că ne aflam, totuşi, în 1969, iar cultul personalităţii încă era destul de incult!

Dar, pe lângă limba de mai sus, Firu strecoară de la tribună şi o turnătorie în toată regula: „Unii dintre colegii noştri îşi îndreaptă căutările spre forme artistice sărace în conţinut, ce presupun angoasa şi absurdul, spre curente şi orientări care prezintă interes şi trebuie cunoscute, dar nu pot fi adaptate structurii specifice societăţii socialiste, nu pot reprezenta năzuinţele şi idealurile noastre, ale tinerilor comunişti din România.” („Academia Caţavencu”, nr. 666/2004)

Citeşte şi articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu