A șaptea dimensiune

O scurtă însemnare din 2004 pe această temă, despre Hildegard Puwak, fost ministru PSD, o româncă neaoşă, din seria “Mândri că suntem români”, film turnat de albanezul minune Victor Viorel Ponta, pe vremea când, premierul României fiind, era consiliat de puşcăriaşul minune, Liviu Dragnea, vicepremier în guvernul Puie Monta.

În afară-i vopsit gardu’, înăuntru-i Hildegard

Nu vă speriati, Hildegard Puwak, deşi a ieşit din joc (în 2004 – n.m.), nu se va da bătută, aşa că ne vom trezi cu ea, cine ştie când, pe scena politică, de parcă nici fonduri PHARE n-a mâncat, nici gura nu-i miroase a corupţie. Oricum, fost ministră PSD are un stomac tare şi va găsi resurse să revină în joc, mimind virginitatea politică.

I s-a mai întâmplat, începând cu comunismul românesc, perioadă în care minţea cu tupeu specific epocii. Tovarăşa Puwak servea Partidul Comunist Român (PCR) ca angajat la Institutul de Economie Socialistă.

După decembrie 1989, cu tupeu, în CV-ul afişat pe site-ul Camerei Deputaţilor, de unde ia (lua în 2004 – n.m.) o leafă babană, scrie că a lucrat la Institutul de Economie Naţională, cuvântul “socialist” sunând prost pentru o reprezentantă a social-democraţiei!

(Ar fi de remarcat aici adevărul din spusele unui filosof polonez, conform cărora “minciuna este sufletul nepieritor al comunismului”. Cum PSD = ciuma roşie este urmaşul Partidului Comunist Român, urmaş în crime – mineriade, 10 august-uri etc -, în minciună, în corupţie, în înapoiere economică şi lipsă de civilizaţie, aproape toată crema ciumei roşii de după 1989 provine din rândurile fostei nomenclaturi comuniste. – n.m.)

Buuun, ia să vedem ce scria tovarăşa Hildegard (era să scriem HildeGRAD) în Revista economică din 3 august 1984: “Creşterea puternică a bunăstării oamenilor muncii în anii socialismului (hăăăăăăăăăăă, hăăăăăăăăăăă, hăăăăăăăăăăăăăă; în anii ’80 cu foame, întuneric, frig în apartamente, cenzură, teroarea Securităţii, gulag etc. – n.m.), marile succese obţinute în acest cadru, mutaţiiile profunde petrecute în nivelul de trai şi civilizaţie al poporului demonstrează, cu puterea de netăgăduit a faptelor, că în concepţia partidului nostru (era partidul lor, al viitorilor neocomunişti din PSD = ciuma roşie – n.m.), a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ţelul suprem al politicii partidului, al tuturor acţiunilor şi eforturilor întreprinse îl reprezintă ridicarea continuă al nivelului de trai material şi spiritual al celor ce muncesc. Amplele înfăpturi în domeniul bunăstării au la bază progresele de seamă (trăiască limba de lemn a comuniştilor criminali veniţi pe tancurile sovietice să aducă teroarea şi moarte în România Mare, o Românie din care comunistul criminal Stalin, cel mai mare criminal al tuturor timpurilor, a furat o parte, Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, regiuni în care românii au fost măcelăriţi, deportaţi, umiliţi, asimilaţi de barbaria roşie criminală – n.m.) obţinute în dezvoltarea forţelor de producţie, a industriei, agriculturii, a tuturor sectoarelor de activitate”.

E doar un fragment dintr-un text greţos în care viitoarea ministră a Integrării Europene îl pupă-n fund pe Ceauşescu, aplaudând realizărili şi, într-un fel, devenind complice la sărăcirea şi îndobitocirea care au dus la revoluţia din decembrie 1989. O Revoluţie în urma căreia tovarăşa Puwak a devenit ministră! (“Academia Caţavencu”, nr. 661/2004)

Citeşte şi articolele:

• Dă cu limba, dă cu paru’ activistul de Săraru (II)
• Puşcăriaşul, de după 1989, Adrian Severin, cu limba în fundul dictatorului, înainte de 1989
• După decembrie 1989, pupincuriştii dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu au invadat ecranele tembeliziunilor din România
• Viorel Hrebenciuc, înc-o limbă şi mă duc
• Comunismul nu ar fi fost posibil fără slugile ideologice ale acestuia