Românul s-a născut poet şi moare şpăgar (XVIII)

joi, aprilie 27, 2023 5:49
Posted in category Mass-media

Uber versus PolitiaCum se dădeau şpagă la începutul anilor 2000 în Republica PeSeDistă România, vedem/citim mai jos.

Din cauza lu’ naşul la psihiatru

Nu m-am mai întâlnit cu un coleg de liceu vreo 6 ani, până am reuşit, în sfârşit, să mă întâlnesc cu el la gară. Întâlnirile cu colegii la gară constituie întotdeauna un prilej foarte bun de autoanaliză şi revelaţie. Să cunoşti oameni vechi pe un fundament nou mi se pare mult mai interesant decât invers. Aşa că am profitat de această întâlnire prividenţială pentru a vedea diferenţele care era normal să fie mai vizibile decât în liceu, când nu mă puteam integra în colectiv pentru că nu fumam.

Cu această deosebită ocazie am ajuns la concluzia că principala diferenţă dintre noi doi este exact 275.000 de lei (vechi – n.m.)/juma’ de oră. „Cum ai calculat?”, o să mă întrebaţi, „deşi au fost la o clasă cu profil uman?”. Eheheeei, să vă explic. Eu am plătit fix 375.000 de lei pentru un bilet la clasa I (nu mai aveau clasa a doua) cu Săgeata Albastră, iar el a dat 100.000 naşului albastru care i-a dat la schimb o hârtie mâzgălită pe post de bilet.

Deci, o diferenţă clară între noi: după 6 ani de zile, el e deja mai bun ca mine cu 275.000 de lei (vechi-n.m.) în doar o jumătate de oră. Ceea ce înseamnă că, într-o lună, el e mai tare ca mine cu 2.772.000.000 de lei. Ca să vă faceţi o părere, asta înseamnă aproape 100.000 de parai (dolari – n.m.). Cu alte cuvinte, dacă la întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului nu îmi dau şefii TOATE CIELO-urile lor şi laptop-urile lor + Matizul de la marketing + Roxănica de la secretariat, n-o să danseze cu mine nici diriga.

Astăzi, iar, la telejurnal, am văzut şpagaşcaval

Să luăm cazul unei vedete a zolelor noastre , cu picioarele epilate, cu coapse catifelate, cu pieptul bengos, cu iubit gelos, cu emisiune la TV, cu interviuri în presă şi tot aşa şi iar aşa. Vedeta aceasta este surprinsă de paparazzi alături de un bărbat care nu semăna deloc cu iubitul ei, poate şi pentru că era vorba de un cu totul alt bărbat. Însă paparazzi nu au reuşit să prindă şi momentele în care vedeta şi bărbatul se sărutau de zor.

Apoi s-a întâmplat ca vedeta noastră a fost sunată de către un ziarist care i-a comunicat că deţine nişte fotografii cu ea, pe care tocmai se pregătea să le publice. Vedeta a tresărit, mai ales că nu ştia ce conţin acele poze, deşi ştia foarte bine cum vor arăta ochii ei mari şi umezi după ce iubitul gelos va vedea acele poze. Speriată, vedeta l-a rugat pe ziarist să nu publice şi pozele compromiţătoare. Cum ziaristul nu avea astfel de poze, i-a spus vedetei să nu îşi facă griji, că nu le va publica. Drept mulţumire, vedeta i-a indicat ziaristului adresa unui magazin de unde îşi poate cumpăra gratis orice televizor îi pofeteşte inima, lucru firesc de vreme ce patronul acelui magazin era tocmai bărbatul cu care ea se săruta în nişte poze care nu există.

Sediul social al şpăgii e în altă parte

Spre deosebire de alţii, subsemnatul am avut noroc, se pare. Într-o bună zi, mi-am dat seama că vreau un salariu mai mare de la viaţă şi, în aceste condiţii, mi-am zis că poate n-ar fi exagerat dacă mi-aş deschide o mică prăvălie non-profit, non-guvernamentală şi aşa mai departe. Cum această întreprindere avea nevoie de un sediu, mi s-a părut normal ca sediul social să fie la adresa mea de-acasă, singura pe care o ştiu şi pe dinăuntru, şi pe dinafară.

Tipicară cem e ea, legea m-a trimis să cer o adeverinţă de la Asociaţia de proprietari în care să se scrie, fără greşeli, dacă se poate, că Asociaţia de proprietari este de acord ca sediul social al afacerii mele non-profit să fie la mine acasă. După o discuţie cu preşedintele Asociaţiei, acesta şi-a dat acordul, cu condiţia ca nu care cumva să dau foc la casă. Vi se pare absurd? Şi mie mi s-a părut, dar important e că am obţinut adeverinţa aceea nenorocită, nu înainte de a-l asigura pe preşedinte că incendierea sediului social nu face parte din obiectul de activitate al întreprinderii mele.

Vă spuneam că eu am avut noroc, şi chiar am avut, ceea ce nu se poate spune despre un cunoscut de-al meu care, la un moment dat, a avut nevoie de aceeaşi adeverinţă. Preşedintele Asociaţiei de proprietari a blocului în care locuieşte i-a zis că îi dă adeverinţa, dar numai dacă îi plăteşte 300.000 de lei (vechi – n.m.) pe lună. Pesemne atât a ajuns cota de întreţinere a şpăgii.

Ciocolată cu dragoste de şpagă

Daţi-mi voie ca în apropierea sfintelor zile de Moş Nicolae să vă descriu cea mai originală şpagă de care am auzit în acest an, mai ales că de pe urmele ei beneficiaţi mai degrabă dumneavoastră. Metoda este verificată, aşa că mergeţi la sigur aplicând-o.

Instrumente necesare: o ciocolată din comerţ, un telefon şi un bilet de autobuz (poate să fie şi de metrou). Se ia ciocolata, se desface şi se cercetează cu atenţie. Se caută în principal fire de păr. Nu sunt foarte greu de găsit, de când în procesul de producţie au fost angrenate marmote, urşi şi lupi.

Dacă nu găsiţi, luaţi alta. Şi tot aşa, până găsiţi un fir de păr. Dacă l-aţi găsit, puneţi mâna pe telefon şi sunaţi la fabrică, unde ameninţaţi cu protecţia consumatorului. Mai ales dacă este o companie internaţională, veţi fi chemat acolo să demonstraţi firul de păr.

Ajungeţi, bineînţeles, folosind metroul sau biletul de autobuz. Acolo, odată dezvăluit corpul delict, veţi fi anunţat că nu puteţi primi bani ca şpagă ca să vă ţineţi gura, însă puteţi lua două sacoşe pline cu ciocolată + promisiunea unor alte pungi de sărbători.

Şi asta doar din vina unei marmote mult prea obosite ca să-şi mai prindă părul. („Academia Caţavencu”, nr. 676/2004)

Citeşte şi articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu