Românul s-a născut poet şi moare şpăgar (XIII)
duminică, octombrie 9, 2022 7:05
Şpăgari au fost, şpăgari sunt încă, şi-or fi cât o trăi neamul românesc, devenit rromânesc (ţigănesc, dacă preferaţi), după numărul imens al celor care se uită la Guţă – Maimuţă, n-am găsit altă rimă.
Început de secol, mileniu şi deceniu, adică anul Domnului 2004, pardon, al puşcăriaşului Adrian Năstase, pe atunci premierul României, şi al KGB-istului criminal Ion Iliescu, pe atunci preşedintele României. Şpaga era, în acei ani, omniprezentă. Din oceanul şpăgii româneşti, încă o picătură. Serviţi cu lămâie.
Un prodecan care nu e prost deloc
Noi nu suntem PNA-ul (Parchetul Naţional Anticorupţie, predecesorul DNA – n.m.) ca să ne ocupăm de flagrante. Noi ştim doar să descriem mecanismul unei activităţi şpăgoase şi, în cele ce urmează, o vom face matematic, inginereşte.
De pildă, se poate întâmpla să ai o funcţie mare în ierarhia Politehnicii (Bucureşti – n.m.). Genul a cărei denumire începe cu „pro” şi se termină cu „decan”. Şi te ocupi de cazări. În momentul în care batalioanele de politehnişti plaecă în vacanţă, majoritatea lasă cereri de cazare pentru la toamnă. Vine toamna şi, pe lângă acestea, mai vin şi cererile de cazare ale studenţilor din anul I, care tocmai au luat examenul.
Atenţie: aici începe mecanismul! Nu toţi cei care iau apar apoi şi la înscriere. Mulţi reuşesc la mai multe facultăţi şi se hotărăsc în ultima clipă pentru altceva. Ca prodecan, rămâi cu un sac de cereri de cazare pentru care nu se mai prezintă nimeni. Şi totuşi, în cazezi, chiar dacă nu există. În acest caz, studenţii din anii mari, care există, rămân cu trupurile necazate.
Ca prodecan aproape cumsecade, le propui varianta supracazării, pe care, ca student nervos, o respingi categoric. Rămâne varianta să împingi la fel de categoric şpaga de 200 de euro (atât costă) – 200 de euro la nivelul anului 2004 erau în România acelor ani bani, nu glumă, în condiţiile în care salariul mediu era 200 de dolari, iar dolarul avea jumătate din valoarea unui euro (completarea mea) – şi să primeşti loc într-una din cele vreo 20 de camere duble care rămân de obicei neocupate în căminele Politehnicii.
Se fac vreo 8.000 de euro? Se fac! Iar dacă îi împarţi ca prodecan cu proliderii studenţilor, cu şefii de cămin şi cu administratorii care se ocupă de cazare împreună cu tine, rămân vreo 4 mii de euro? Vă garantăm noi că rămân. („Academia Caţavencu”, nr. 672/2004)
Citeşte şi articolele:
