Amintiri din paradisul vieţii mele (IV)
marți, decembrie 16, 2008 18:03Mama mea, Caruntu Elena, a avut atacul cerebral şi deoarece a trăit într-un mediu plin de gunoaie umane, aşa-zis creştine. Pe aici, prin nordul Moldovei lui Ilici Iliescu (Tătărăşeni, Havîrna, Botoşani), nu există nici un fel de reguli morale sau legale. Cei de aici, cu IQ-ul cel mai mic din generaţia lor, sunt o turmă care nu are nici un Dumnezeu şi nici o morală. Iată şi un exemplu: Sandu Emilia, o prostituată de pe aici, îi fură mamei nişte porumb, pentru care mama muncise din greu. Lăsând la o parte faptul că poliţiştii de pe aici n-au mişcat un deget pentru aducerea infractoarei în faţa legii, mai mult chiar i-au luat apărarea în diverse situaţii (pe când un nou ‘Ieşi afară, javră ordinară’ băieţi?), această oaie pierdută a turmei ortodoxo-satanice de pe aici şi-a permis să arunce cu pietre în mama. Aşa procedează infractorii, în ţinutul infractorilor. Este lumea lor aici, a celor care fac rău, ştiind că oricum nu vor păţi nimic. Mama mea scumpă şi dragă, acum înţeleg cât de greu ţi-a fost între aceste brute care ţi-au făcut numai rău. Nici la biserică nu mai mergea, deoarece şi acolo funcţiona din plin satanismul la putere maximă. De exemplu, odată, la ieşirea din biserică, ce credeţi că face ‘creştina’ Isac Felicia, o femeie de pe aici? Păi, după ce s-a îmbogăţit spiritual cu cuvântul lui Dumnezeu, în cele două ore petrecute la biserică, respectiva începe s-a facă pe mama în tot felul, inventând fapte şi întâmplări. Aceasta-i lumea colhozului sovietic în care mama a vut ghinionul să trăiască. O lume din care Dumnezeu lipseşte, iar unde nu există Dumnezeu este orice posibil. Cu siguranţă însă, toţi cei de aici s-au declarat, la recensământul populaţiei, ortodocşi, spre mulţumirea deplină a fosţilor turnători la Securitatea comunistă dintre preoţi, aceştia fiind la fel de creştini, atunci când îşi turnau aproapele, ca şi turma pe care o păstoresc.
Fetita mea, Elena-Diana (2007)
Mama si fetita mea
Pozele de mai jos sunt facute de prof. Adrian Sacrieriu. In ele apar: subsemnatul, mama mea, fetita mea si fosta mea sotie
Mai mult (mai putin)
Citeste si articolele:
- Amintiri din paradisul vieţii mele (III)
- Amintiri din paradisul vieţii mele (II)
- Amintiri din paradisul vieţii mele (I)
Amintiri din paradisul vieţii mele (V) | A șaptea dimensiune says:
octombrie 1st, 2016 at 13:35
[…] Amintiri din paradisul vieţii mele (IV) […]
Amintiri din paradisul vieţii mele (VI) | A șaptea dimensiune says:
octombrie 1st, 2016 at 20:28
[…] Amintiri din paradisul vieţii mele (IV) […]
În România profundă, dispreţul faţă de Dumnezeu, lege şi muncă este total | A șaptea dimensiune says:
octombrie 2nd, 2016 at 11:25
[…] Amintiri din paradisul vieţii mele (IV) […]