Românul s-a născut poet şi moare şpăgar (VI)
miercuri, iulie 21, 2021 7:09
O chetă cu rază scurtă de acţiune
Era anul 2004. PSD = ciuma roşie fura tot în România. Iar şpaga era omniprezentă. În acest peisaj horror, revista “Academia Caţavencu” (nr. 662/2004) scria cele de mai jos.
Acum ceva vreme stăteam în staţia de treleibuz de la Universitate şi aşteptam ceva, poate chiar un troleibuz, nu mai ştiu sigur.
Cert e că, în timp ce eu aşteptam un troleibuz, vânzătorii neautorizaţi de covrigi, vederi, discuri, brelocuri şi cărţi vechi, de pe trotuar, de lângă staţie, aşteptau şi ei ceva. Aşteptau o razie.
În timp ce aşteptau razia, se căutau de bani: “Băi, eu n-am decât treizeci de mii, atâta dau azi!”; “Douăzeci, ce se învaţă!”.
În timp ce se căutau de bani, i-a căutat în viteză un mesager de peste drum, de la alte tarabe: “Hai, daţi şi voi banii, că au venit ăştia!”.
“Ăştia” erau doi poliţai care îşi parcaseră maşina într-un loc mai ferit, lângă staţia de troleibuz de vizavi, şi, ca toată lumea din jur, aşteptau. (Ce poţi aştepta ca poliţist în Românica? Nu, nu să citeşte o carte, ci să numeri şpaga – n.m.)
Citeşte şi articolele:
