Securiştii criminali către disidenta Doina Cornea: “În zeghe vei putrezi!” (I)
sâmbătă, decembrie 28, 2019 18:39Doina Cornea: “Parcurgând temeinic doar o cincime dintre dosarele mele şi ale familiei mele întocmite de Securitate, restul, până la totalul de 32 de volume câte se află la CNSAS, fiind răsfoite doar în fugă, îmi dau totuşi seama că nici acum (era februarie 2004, iar în România fura, pardon guverna, PSD = ciuma roşie = mafia, n.m.) nu sunt complet predate de SRI. Oare ce doreşte SRI să ascundă?”
(Abia după 2005, odată cu investirea lui Traian Băsescu la Cotroceni, în funcţia de Preşedinte al României, şi preluarea puterii de către Alianţa DA (Dreptate şi Adevăr), formată din Partidul Democrat şi Partidul Naţional Liberal, SRI va preda toate dosarele Securităţii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) – n.m.)
Doina Cornea: “În privinţa volumelor asupra cărora mi-am putut apleca atenţia, consider că informaţiile din ele ar putea fi analizate din mai multe unghiuri:
- cel al metodelor folosite de Securitate asupra celor cercetaţi;
- cel al imaginii negative confecţionate de Securitate privind persoana luată în urmărire;
- cel al imaginii pozitive pe care Securitatea, ea însăşi, şi-o confecţionează în raport cu cel anchetat – cinstită, animată de sentimente patriotice, mereu în legalitate… Numai că acest imagini sunt contrazise de faptele şi metodele folosite de ea, de cele mai multe ori ilegale.
Tocmai din acest motiv solicit prin CNSAS înregistrările din timpul anchetelor (în timpul celor cinci săptămâni de arest, 19 noiembrie 1987 – 24 decembrie 1987) când, de pildă, anchetatorul venit de la Bucureşti, colonel Gheorghe Vasile, şeful Direcţiei Anchete Penale, m-a înjurat şi ameninţat cam în stilul următor (dau doar o mostră de dialog): ”Te lipesc de perete”, în timp ce se năpustea asupra mea; ”Du-te în p… m…”; ”Cincisprezece ani vei căpăta pentru faptele tale”
;“În zeghe vei putrezi…”, la care îi răspundeam: ”Va fi o onoare pentru mine să mor în zeghe, pentru că în zeghe au murit episcopii greco-catolici, Gheorghe Brătianu, Iuliu Maniu şi atâţia alţiii”.
Chiar conform legilor de atunci, astfel de practici erau abuzive. Şi înregistrările trebuie că mai există!
Ilegalităţi, poate mai evidente decât tratamentul descris, nu figurează defel în scriptele Securităţii, dovadă că nici ea nu le considera tocmai legale. Dintre aceste măsuri unele au lăsat urme, altele nu.
În dosar nu se spune că timp de aproape doi ani am avut miliţie în faţa casei, că în clipa când puneam piciorul pe stradă erau alertaţi urmăritorii care ne însoţeau apoi, pas cu pas (pe jos şi în maşină), oriunde mergeam şi faptul că, în medie, din cinci zile exista una în care eram opriţi să ieşim din curte. Fără explicaţii, fără vreun mandat sau vreo hotărâre oficială: “N-ai voie să ieşi!”, era singurul răspuns pe care ni-l dădea miliţianul-securist deghizat şi el în agent de circulaţie.
Această specie hibridă, neomenoasă, a apărut în ultimul an de arest la domiciliu. Înainte avuseserăm miliţieni reali, cu un comportament uman.
Tot ilegală şi nemenţionată în scripte – dar evidentă pentru toţi locuitorii din cartier – a fost împiedicarea vehiculelor non-riverane de a intra pe strada noastră: la un capăt a apărut un semn de interdicţie de a intra pe stradă; la celălalt, a apărut un şant transversal, pe toată lăţimea carosabilului, cu inscripţia “drum în lucru”, la care însă nimeni n-a lucrat, timp de aproape un an, până după 22 decembrie 1989, când a fost reastupat.”
Citeste si articolele: