A șaptea dimensiune

Următorul pupincurist este încă o dovadă despre cine a pus mâna pe putere în decembrie 1989: o gaşcă securisto-comunistă, cu influenţe kaghebiste. Se numeşte Dumitru Mazilu şi în decembrie 1989 predica românilor despre ce rău este comunismul. Dar iată cum arată biografia acestui personaj: Dumitru Mazilu, n. 24 iunie 1934, Bacău. Om politic. Participant activ […]

Un alt pupincurist al Cârmaciului a fost Antonie Plămădeală, fost mitropolit ortodox al Ardealului (1982 – 2005). Se pare că a fost şi ofiţer de Securitate, din moment ce i-a cerut lui Ceaşcă să-l facă general. Doar nu era, săracu’, să creadă doar în Cuvântul lui Hristos, într-o lume în care ateii comunişti făceau legea. […]

Un alt exemplu de pupincurism şi slugărnicie l-a reprezentat Dan Hatmanu (n. 31 oct. 1926, Scobinţi, jud. Iaşi, pictor şi grafician). Iată ce limbi catifelate primeau fundurile dictatoriale: “Strălucit om politic, savant de renume mondial, tovarăşa Elena Ceauşescu este şi un mare iubitor al artelor, asupra cărora se apleacă cu interes, respect şi admiraţie, ştiind […]

Pupincuristul amintit azi se încadrează în categoria celor care, din lipsă de talent, devin ‘nişte ţărani’, în sensul rău al cuvântului, şi ating fundul catifelat al ‘savantei de renume mondial’ cu limba moale a celor care au lustruit vreme de 50 de ani cizmele roşii ale bolşevismului rusesc. Se numeşte Dinu Săraru, iar tovarăşii din […]

Dintre mâncătorii de rahat roşu, actorul Radu Beligan se distinge prin culmile de absurd şi ridicol pe care le atinge, atunci când penetrează cu limba moale şi catifelată fundul dictatorului. Să spui tu, român creştin integru (?), că bolşevicul ateu Ceaşcă, venit la putere din cauza armatei sovietice cotropitoare, ‘a şters din dicţionar cuvintele: oboseală, […]

Au existat şi pupincurişti mai puţin vizibili pentru publicul înfometat şi ţinut în întuneric din România comunistă. Este vorba de reprezentanţii ‘bisericii strămoşeşti’, cei care au înţeles repede că bunăstarea lor depinde de ateii bolşevici. Iar de aici şi până la linsul fundului lui Ceaşcă n-a mai fost decât un pas. Mic pentru ei, catastrofal […]

Dedicăm câteva mii de pixeli celor care, sfidând un popor înrobit de bolşevism, pentru binele propriu, şi-au înfipt adânc limba în cu*ul lui Ceaşcă, al „savantei de renume mondial” sau al partidului înfiinţat şi susţinut de Moscova. Iată un fragment scris de Iulian Tănase în „Academia Caţavencu” (2009): „Figuranţii din Antologia ruşinii după Virgil Ierunca […]