Cum a fost jefuita Petromidia de mafia PSD-ista, inainte de a fi vanduta pe nimic

duminică, martie 5, 2017 16:04
Posted in category PSD = PCR

PSDCum aleg românii, întotdeauna, între popoarele lumii grupul de proști

Nu că le-ar plăcea sau ca s-ar simți bine acolo, dar, de la o vreme, s-au obișnuit și ei, săracii, cu locul lor pe planetă, deranjați fiind doar din când în când (era în 1997 – n.m.) de vreun grangure american ce simte nevoia să ne mângâie ipocrit orgoliul de națiune geostrategică. În rest, ei cu ale lor, Dumnezeu cu mila, iar românii cu prostia milenară (este vorba de prostia exprimată la vot – n.m.).

În care va veni vorba despre dezastruoasa moștenire

În anul de grație 1976, din spuma mării și transpirația României se năștea la Năvodari o rafinărie imensă, ultimul născut și unul dintre cei mai bine dotați copii ai Bătrânului Continent. Și fiindcă nași i-au fost petrolul și Capul Midia, țâncul s-a numit Petromidia.
Ca să aveți idee despre ce putea micuțul uriaș, o să vă spunem că numai Petromidia poate rafina peste cinci milioane de tone de țiței într-un an, adică peste cifra totală din prezent a producției interne de țiței rafinat (se întâmpla în 1997 – n.m.). Ea poate aduce anual sute de milioane de dolari statului român. Cu toate acestea, profitabilitatea Petromidiei are un schepsis: beneficiul poate fi obținut doar dacă rafinăria lucrează la capacitate maximă sau la o capacitate cât mai aproape de aceasta.

Pruncul, petrolul și occidentalii

Nu cu mult înainte de 1989, anul căderii cortinei metalice între ruși și Occident, sateliții-spioni, oamenii-spioni sau poate delfinii-spioni ai Pentagonului au aflat că în zona Munților Caucaz și a Mării Caspice se află cea mai mare rezervă de petrol a lumii și cel mai ușor exploatabilă. Chestia asta a picat la fix, având în vedere că lumea se săturase de conflictele din zona Golfului Piersic. Aurul negru trebuia să străbată însă Rusia și Ucraina, iar dacă se putea să fie rafinat în zonă, treaba ar fi fost pe placul partidelor ecologiste occidentale, care exercitau mari presiuni în Consiliul Europei pentru limitarea poluării.
Interesul rușilor în zonă era însă și mai mare, iar după destrămarea URSS, statele pitice din zonă a fost rapid prinse în CSI. Care s-a găsit cecen și a ridicat Kalașnikovul la Mama Rusie a primit rapid o rachetă în cap și a fost poftit la locul lui. Vămuirea petrolului caucazian n-a fost însă singura sursă de profit pe care rușii au pus ochiul. Din rafinarea acestuia ar fi ieșit bani și mai frumoși, iar Petromidia se află la Năvodari, adică pe drumul cel mai scurt spre Vestul ahtiat de benzină. Atâta doar că Petromidia fusese proiectată să funcționeze cu petrol arab. Chestie care s-a și întâmplat până în 1993. La ordinul Moscovei, Iliescu a oprit colaborarea Petromidiei cu Iranul, Kuweitul și Emiratele Arabe, iar implicarea firmelor din Orientul Mijlociu în privatizarea rafinăriei a fost refuzată categoric, chiar dacă astfel s-ar fi obținut anual sute de milioane de dolari pe care acum FMI-ul și Banca Mondială ni le dau cu dobândă.

Ideea privatizării

Dacă e să ne luăm după niște surse arabe, Compania Română de Petrol a fost înființată pentru încheierea unor acorduri pe termen lung cu anumite corporații petroliere și financiare din Orientul Mijlociu. Acest acord ar fi fost un element strategic în politica de reformă a economiei românești, în primul rând prin găsirea de noi piețe de desfacere și adjudecarea de obiective economice, cu valori mari, care să fie realizate de întreprinderile românești în țările Orientului. Sabotarea acestui acord ce către cine v-am zis mai sus (KGB-istul Ilici Iliescu, asasinul, demolatorul economiei românești – n.m.) a dus la o scădere a exporturilor românești în țarile arabe cu 5,5 miliarde anual, în perioada 1989 – 1993, când s-a cam pus punct. Tot atunci în jurul Petromidiei a început să dea târcoale afaceristul Mark Rich, persoană condamnată de justiția americană la 325 ani de pârnaie, ale cărui firme aveau ca rampă de lansare Elveția. Fondator al societății Glencore, Rich s-a retras ulterior din Glencore, dar a continuat să o conducă din umbră. În 1996, Rich și-a înființat o nouă societate – Mark Rich & Company Investment -, ale cărei rețele au ajuns până în Rusia, Azerbaidjan, România și Bulgaria, fiind acuzat chiar de ruși de corupție masivă și export ilegal de materii prime.

După noiembrie 1996, privatizarea Petromodiei a apărut iminentă. Dar Petromidia venea la privatizare după ani grei, în care mafia (PSD-istă – n.m.) lui Ion Iliescu urmărise falimentarea rafinăriei. Numai în anul 1996 (anul în care România a fost guvernată de mafia PSD-istă, PDSR-istă cum se numea atunci – n.m.) Petromidia a acumulat pierderi de 390,477 miliarde lei. Că acestea proveneau din faptul că instalațiile erau ba oprite, ba pornite, în funcție de cantitatea de țiței livrat sau nu, că proveneau din faptul că importul se făcea la preț liber, iar desfacerea la preț stabilit de stat, că proveneau din diferențele de curs valutar, n-are a face, important este faptul că la începutul lui 1997 se ajunsese în situația de lichidare, în conformitate cu legislația în vigoare. (“Academia Cațavencu”, nr. 316/1997)

Așa a jefuit mafia PSD-istă România.

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “Cum a fost jefuita Petromidia de mafia PSD-ista, inainte de a fi vanduta pe nimic”

  1. Mafiotii PSD-isti au beneficiat de dreptul constitutional de a ramane comunisti si dupa 1989 | A șaptea dimensiune says:

    august 28th, 2018 at 8:20

    […] Cum a fost jefuita Petromidia de mafia PSD-ista, inainte de a fi vanduta pe nimic […]

Adauga un comentariu