Dictatura comunistă: “poliţia politică” în robă (I)

sâmbătă, februarie 8, 2020 8:01

Dictatorii RomanieiO nouă întrebare majoră ar trebui să pună serios pe gânduri clasa politică şi societatea civilă, mai precis pe toţi cei care doresc să se facă, o dată pentru totdeauna, reformă morală în România. Au făcut sau nu au făcut procurorii şi judecătorii “poliţie politică”, înainte de 1989, atunci când au anchetat şi judecat disidenţii şi oamenii de rând în procese comandate de organele partidului comunist şi Securitate?

Pot sau nu pot fi consideraţi procurorii care, la comanda organelor de partid (comunist – n.m.) şi Securitate, au lucrat, alături de miliţieni, în dosare cu vădit caracter de “poliţie politică”? Pot sau nu pot fi consideraţi judecătorii care, în loc să respecte morala judiciară, veche de sute de ani, se complăceau să judece în adevărate şedinţe de partid (comunist – n.m.) şi să condamne, uneori la moarte, oameni care furaseră, de foame, un ştiulete de porumb sau, uneori, să judece de formă, în timp ce sentinţa era dinainte stabilită de Securitate?

Trinomul dreptăţii

În timpul dictaturii comuniste, trinomul dreptăţii era format din Comanda (partidul comunist), Execuţia (Securitate-Miliţie-Procuratură) şi Garantul judiciar (Justiţia). Cum ajungea, înainte de 1989, un cetăţean incomod pentru regimul comunist să fie luat de acasă, de la serviciu sau de pe stradă, băgat la “beci”, anchetat, trimis în judecată şi condamnat la ani grei de închisoare şi uneori chiar la moarte? Toate aceste orori se petreceau pentru că personajul luat în colimator era “incomod” în primul rând pentru regimul comunist, pentru “partid” şi “conducătorii iubiţi”.

Pentru “a-l executa” pe “ticălos”, se punea în mişcare un întreg mecanism bine uns, din care făceau parte obligatoriu trei verigi distincte: “comanditarii”, “executanţii” şi “garanţii judiciari”. Comanda venea direct sau era obţinută “ca acoperire” întotdeauna “de la partid” (comunist – n.m.). Urma triada executanţilor formată din cele trei organe represive: Securitate-Miliţie-Procuratură. Desăvârşirea operei o dădeau judecătorii, care făceau parte din a treia verigă a “poliţiei politice”, Justiţia – aservită aceluiaşi regim antidemocratic.

Pentru a demonstra teza posibilei activităţi de “poliţie politică” făcută de unii magistraţi (procurori şi judecători), vom lua ca studiu de caz “dosarul Ursu”. În afară de cazul Ursu, zeci de alte “cazuri politice”, de la cazurile “Radu Filipescu” şi “Gabriel Andreescu”, la “cazul Răceanu” (condamnat la moarte de nişte judecători obedienţi) sau cazul “Braşov 1987”. Vom reveni, poate, asupra tuturor acestor cazuri. (Christian Levant)

Citeste si articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu