Galceava inteleptului cu fel de fel de lume

sâmbătă, septembrie 2, 2017 12:11
Posted in category Istorie

Dimitrie CantemirDimitrie Cantemir a fost un învăţat printre domnitorii moldoveni şi un domnitor printre boierii refugiaţi în Rusia. În fapt, domnia sa a fost o scurtă întrerupere a lungilor lecturi savante, pe care primul filosof din istoria Sucevei le efectua sârguincios de mic. Ghinionul lui politic stă altminteri în spatele cunoscutului proverb turcesc: “Ai carte, n-ai parte”.

Care va să zică, Dimitrie Cantemir a domnit cu totul cam un an. Câteva luni în 1693, de probă, şi alte câteva – grosul – din 1710 până la Stănileşti (acest Waterloo al culturii moldoveneşti). Turcii l-au luat pe Mitică de băiat bun, fiindcă-l tot vedeau prin bibliotecile Stambulului, răsfoind manuscrisele capitale mai ceva ca Ion Cristoiu. Ocupat până peste cap cu cultura, cu scrisul, cu cititul şi cu uneltitul, autorul Istoriei ieroglifice l-a convins pe padişah să-i dea o bursă la tronul Moldovei. Pe vremea aceea, ca de obicei, la tronul Moldovei erau mai mulţi pe un loc, aşa că sultanul a trebuit să facă departajarea candidaţilor printr-o lucrare practică de anatomie, executată ireproşabil de somitatea imperiului în materie de iatagan.

Astfel, Moldova îşi trecea în palmaresul ei politic primul şi – cu excepţia lui Titus Raveica – singurul intelectual.

Imediat ce s-a văzut cu firmanul în mână, Mitică s-a şi pus pe treabă. Şi a tot citit el aşa, o vreme, până ce războiul ruso-turc din 1711 a devenit inevitabil. Ridicând ochii din carte, Dimitrie Cantemir – se zice – s-ar fi întrebat atunci ce e de făcut cu aceste cuvinte: “Ce e oare de făcut?”. Proverbiala loialitate a domnitorilor moldoveni, întărită prin secole întregi de maziliri anuale, îi sugera o firească alainţă cu armatele ţarului. Pe de altă parte, plictiseala absolută pe tron, dificultăţile reformei şi încărcatul său program editorial îl împingeau clar spre aceeaşi manevră comodă. Şi cum, la acea dată, Cantemir nu avea încă la dispoziţie exemplul familiei Brâncoveanu, marele cărturar nu poate fi acuzat nici că a încălcat tratatul cu Înalta Poartă, nici că a ştiut vreo clipă, în detaliu, de ce fuge aşa de disperat către stepă.

Deci, la 13 aprilie 1711, Petru I al Rusiei îi garanta Moldovei autonomia internă, succesiunea dinastică şi integritatea teritorială, în timp ce sultanul îi garanta domnului Moldovei probleme mari cu anatomia externă şi pierderea totală a integrităţii corporale cu tot neamul lui cu tot. Ca să-şi spună toate aceste lucruri în faţă, cele două tabere au aranjat să se încleşteze la Stănileşti. Din fericire, cu tot sprijinul tactic al domnitorului-savant, cu toate sfaturile de luptă şi schemele complet eronate ale intelectualilor creştini, turcii n-au reuşit să piardă această bătălie, transformată repede într-un frumos galop spre Moscova al elitei culturale moldovene. Lor trebuie să le mulţumim că, după acea celebră scurgere de creiere, ne putem bucura astăzi de operele de exil ale unor Nicolae Costin, Ion Neculce şi – de ce nu? – chiar Dimitrie Cantemir, marele iluminist. (“Academia Caţavencu”, nr. 373/1999)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

2 Responses to “Galceava inteleptului cu fel de fel de lume”

  1. La Bobilna, pe-o carare, cu maciuce si topoare | A șaptea dimensiune says:

    septembrie 20th, 2017 at 15:04

    […] Galceava inteleptului cu fel de fel de lume […]

  2. Radu-i domn si e barbat, si-a pus turci la afumat | A șaptea dimensiune says:

    septembrie 21st, 2017 at 19:56

    […] Galceava inteleptului cu fel de fel de lume […]

Adauga un comentariu