Ieseuri vesele şi triste ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, ultimul stalinist al Europei (LII)

duminică, mai 13, 2018 10:49

Elena CeausescuViziuni capitaliste despre fotbal (corespondenţă din Infern)

– Într-un fel, toar’şu Dej, mie nici nu-mi pare rău că nu mai sunt secretar general.
– Nu mai spune!
– Să mor dacă vă mint! Cred că mă-nervam acuma cu forbalu’ de făceam iar criza ca la fuga’ lu’ Pacepa.
– Adică ce, vrei să zici că puteam noi să batem Italia (este vorba despre meciul Italia – România, 2 : 0, din sferturile de finală ale Campionatului European de Fotbal, din 2000 – n.m.)?
– Ei, puteam pe dracu’. Da’ puteam să facem ordine după meci. Pă vremea mea şi când lua Nadia medălii dă aur câte-o găleată, tot îi chemam pă sportivi la Ceceu să le frec ridichea.
– Aşa, şi?
– Cum şi? Păi, fotbaliştii ăştia a luat bătaie, a luat cartonaşe, a luat ieliminări şi ziarili i-aplaudă şi le mulţumeşte dă zici că-i ieroi ai Socializmului. Nu mai are presa coraj, toar’ şu Dej, ca pă vremea noastră. Ca să nu mai zic dă “regele” ăsta dă Hagi care ie cam anacronic dîn punct dă vedere istoric. Ce, a mai văzut cineva rege să se radă-n cap? Nu, io vă zic, toar’şu Dej, pă vremea mea, nu permiteam io să se-ntâmple ruşinea asta. După meci îi transferam pă toţi tricolorii în campionatu’ intern. Să joace, nene, la Viitoru’ Scorniceşti sau la echipa lu’ Tovarăşa, dacă nu-nvaţă nimica din capitalizm. (“Academia Caţavencu”, nr. 448/2000)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu

Ro2.ro