Într-o ţară de şpăgari, se va muri întotdeauna în spitale cu viermi şi pe drumuri de rahat

marți, iulie 9, 2019 9:17
Posted in category Mass-media

Citat Octavian GogaMotto: „România, țară de secături, țară minoră, căzută rușinos la examenul de capacitate în fața Europei. Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoții improvizați astăzi în moraliști, miniștrii care s-au vândut o viață întreagă, deputații contrabandiști. Nu ne prăbușim nici de numărul dușmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoșătoare de meningită morală.” (Octavian Goga, 1916)

Trei exemple din 2003

  1. Într-un oraş de provincie, eşti cineva dacă ai serviciu la stat. Salariul sigur, programul lejer, învoirile de la şef, concediile medicale bine plătite şi multe alte avantaje meschine, dar utile sunt tot atâtea motive pentru care e bine să fii angajatul statului decât cel al privatului. Filiera prin care poţi ajunge angajatul statului este clasică: prieteni, cunoştinţe, relaţii, veri, amanţi, părinţi, socri, cumnaţi, vecini. (În astfel de combinaţii, Dumnezeu nu se prea amestecă.) Cu puţin noroc, minunea angajării la stat are loc. Însă minunea nu poate face nimic de una singură. Întotdeauna e trebuie să fie însoţită de o – scuzaţi expresia! – şpagă. Valoarea acesteia variază de la 300 de dolari şi o damigeană de vin, până la 1.000 de dolari şi o strângere de mână. Prin intermediul mijlocitorului, banii ajung unde trebuie, în general la şeful de unitate/instituţie/filială/sucursală. Investiţia merită banii: într-o lună, două (hai, trei), şpaga se recuperează şi în alte câteva luni începe să meargă pe profit.
  2. PSD te-ascultă ce verşi la partid

    Ca megalopolis de 120.000 de locuitori (era în 2003 – n.m.), Piatra-Neamţ are trei televiziuni locale şi e posibil (era în 2003 – n.m.) ca între ele să mai răsară şi a patra, a fraţilor Micula. Cele trei televiziuni existente sunt Tele 7 Neamţ şi Tele M (aflate sub influenţa PSD, respectiv a deputatului Ţocu) şi 1 TV Neamţ, zisă şi Pinalti TiVi (aflată în directa administrare a lui Gheorghe Ştefan – PNL). Primele două, deşi emit doar două-trei ore pe zi, funcţionează cu profit. A treia, care deţine propria frecvenţă, cu x emisiuni, xx producţii proprii şi uneori cu xxx filme, iese în pierdere. Motivul e acelaşi ca la suratele mai mari de la Capitală: deşi investitorii în publicitate se înghesuie întâi mai întâi la o televiziune care emite aproape 24 de ore din 24 şi e preferată de public, în final ajung să se mulţumească cu cele două-trei ore de blegeală ale PSD-TV. Logica e simplă: PSD-ul are puterea, iar firmele au nereguli şi datorii la buget. Imediat ce s-a sifonat că o firmă ar dori un contract de publicitate cu 1 TV, mobilul patronului începe să ţârâie şi să difuzeze un sfat de reorientare a contractului către una dintre celelalte două televiziuni (PSD = ciuma roşie = mafia a practicat dintotdeauna şantajul, în presă şi nu numai – n.m.). Dar obiceiul ăsta şantajist nu surprinde pe nimeni, el venind din partea unui partid (de fapt, grup infracţional organizat – n.m.) care-i la putere încă de pe vremea când şi TVR-ul emitea doar două ore.
  3. Au trecut restanţele şi peste Facultatea de Instalaţii (era septembrie 2003 – n.m.) şi, odată cu ele, au trecut şi studenţii în anii superiori. La acest minunat succes a ajutat bineînţeles o instalaţie. Una care are un capăt în buzunarele studenţilor şi celălalt capăt în buzunarele profesorilor. Anu ăsta (2003 – n.m.), ca noutate, instalaţiei i-a fsot adusă o îmbunătăţire ce vine în sprijinul sursei, adică al buzunarelor donatoare. De exemplu, studenţii cu două restanţe legate de materiile predate de doamna profesoară Bălan au îndesat anul ăsta în instalaţie doar 110 dolari, în loc de 200 (ca să ne facem o idee, în România din 2003, guvernată de tandemul Ilici “criminal KGB” Iliescu – Adrian “Puşcărilă” Năstase, salariul mediu era de 200 de dolari; şi încă ceva: pe atunci, România nu era membră UE, adică era liberă să fie violată şi furată de toţi dacii şi, mai ales, rromanii – n.m.). Ceea ce, dacă privim dintr-un unghi social şi nu tehnologic, înseamnă o reducere. Ba chiar o reducere pentru studenţi! (Informaţii preluate din “Academia Caţavencu”, nr. 613/2003.)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu