Manualul de isterie nationala

sâmbătă, februarie 10, 2018 12:22
Posted in category Istorie

Istoria romanilorUn popor care-şi uită trecutul este condamnat să-l reînveţe. Sau să-l reconsidere. Asta am făcut-o noi, românii, de la paşopt încoace. La fel procedează, periodic, şi farncezii, englezii, americanii şi – de ce nu? – ruşii ori maghiarii.

Şi nu altfel vor fi purces la faptă Bălcescu şi Kogălniceanu, cei care, înainte de a ni-i reda pe Basarabi şi Muşatini, au ars Regulamentele Organice şi măsluitele cronografii fanariote. S-au găsit şi atunci destui boieri care i-au măsurat cu sictir, luându-i drept bonjurişti şi slugi ale Apusului perfid.

E destul de greu de priceput că, pentru a construi o casă, trebuie mai întâi să dărâmi zidurile dărăpănate şi să înlături bârnele putrede. Dar şi mai greu de înţeles, pentru o minte cât de cât lucidă, este fandacsia ce cuprinse naţia odată cu apariţia unui manual alternativ de istorie (era octombrie 1999 – n.m.) – unul din cinci – destinat elevilor din clasa a XII-a.

Un fost regizor picat, ca senator (PSD, adică ciuma roşie; este vorba de pupincuristul Cârmaciului, Sergiu Nicolaescu – n.m.), în mintea lui Mircea cel Bătrân (pe care dumnealui l-a rebotezat “cel Mare”) se supără că Mihai Viteazul nu apare la fel de impozant ca Amza Pelea, iar despre vitejia lui Gerula, în strălucita interpretare a lui Ilarion Ciobanu, nici măcar nu se suflă o vorbă. Drept urmare, declanşează un mare tărăboi în Parlament, propunând arderea manualului în piaţa publică.

Presa, normal, înşfacă scandalul, îl umflă şi-l duce pe culmile disperării. Din nou suntem atacaţi, din nou cineva atentează la fiinţa noastră naţională! De parcă elevii de a douăşpea ar fi nişte handicapaţi pe care să-i porţi de mână prin galeria cu voievozi iluştri, trezindu-i cu poveşti despre împreunarea dintre Decebal şi Traian – mama şi tata neamului românesc.

Ce-o fi rău dacă le spui că ”istoria românilor, plasată în contextul istoriei europene, arată că aceştia au fost un popor ca toate celelalte, nici mai bun şi nici mai rău decât francezii, ungurii sau germanii. Ea ne învaţă că putem să fim mândri de ţară noastră, de faptul că suntem cetăţeni ai acesteia şi că aparţinem unei naţiuni …”?

Dar nu, tată! Pentru cei mai buni şi mai viteji dintre daco-romani nu-i de-ajuns. Un fost inginer (Cristian Tudor Popescu – n.m.), nu prost la cap, dar degrabă vărsătoriu de editoriale inflamate, porneşte de la faptul că apare şi dumnealui în manual şi sfârşeşte prin a da în vileag “o acţiune antinaţională şi antistatală în toată regula”.

Corul patrioţilor – de la bacalaureaţii din Caracal până la băieţii cu liceu din Bucureşti – îi cântă în strună, cerând la unison alcătuirea “unei unice cărţi de învăţătură a istoriei României”. În argumentaţie sunt invocaţi “martirii neamului”, “umbrele sfinte ale eroilor”, “povestea sacră a existenţei noastre”.

Or, martiri, sfinţi şi eroi întâlneşti numai în paginile acelei “unice cărţi de învăţătură” care – la poporul român, născut creştin şi ajuns majoritar ortodox – se numeşte, simplu, Biblia. În rest, celelalte cărţi, fie şi de istorie, pot avea, şi chiar e bine să aibă, cât mai multe variante.

Istoria, fie ea şi a românilor, nu este o dogmă sau o ştiinţă obiectivă. Dacă în matematică poţi duce oricâte paralele sau nici una la o dreaptă (altfel decât au învăţat unii printr-a şasea), atunci, în istorie, poţi accepta mai multe viziuni, altele decât cea proprie manualului de a patra.

Plasaţi în acest sistem de referinţă, în spiritul milenarei toleranţe de care neamul nostru a dat dovadă de-a lungul secolelor, salutăm ideea arhiepiscopului Bartolomeu (era octombrie 1999 – n.m.), cel care, tunând şi afurisind, a zis: “Dacă MEN nu repară situaţia, atunci va prelua Biserica misiunea de a preda istoria României”.

După ştiinţa noastră, în devenirea greu încercatului nostru popor, am mai avut o epocă în care istoria era doar un singură: Epoca de Aur. A, era să uităm! Au mai avut chiar şi nemţii ceva de genul ăsta. Pe vremea când, îmbărbătaţi de eroii şi legendele din manualul unic, scandau cu unificator patos patriotic: “Ein Land, ein Volk, ein Fuhrer!” (“Academia Caţavencu””, nr. 411/1999, autor: Viorel Moţoc)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu

Ro2.ro