Pupincuristii care au facut pactul cu diavolul bolsevic (XIII)

sâmbătă, februarie 25, 2017 14:55
Posted in category Dictatura comunistă

Ioan AlexandruIoan Alexandru, înainte de a fi țărănist a fost pupincurist

Ioan Alexandru, născut 25 decembrie 1941, Topa Mică, județul Cluj, a fost asistent la Facultatea de Limbă și Literatură Română a Universității din Bucuresți din 1968. După revoluție a fost parlamentar din partea Partidului Național Țărănesc Creștin-Democrat (PNȚCD). Iată ce limbi catifelate primea socialismul ‘eliberator’ din România. “Căci acolo unde nu există istorie și unde istoria n-a devenit patrie, scriitorul nu poate exista, nu are în numele cui vorbi și pentru cine trudi din zori în noapte, cu bucuria că împlinește o lucrare esențială de luminare a sufletului poporului său. […] Ca scriitor al acestui popor, mă pot socoti fiul independenței României și pot îndrăzni să aduc un prinos de recunoștință jertfei uriașe a poporului meu de-a lungul vremii: istoria de ieri și de azi a poporului român devenind, prin valoarea ei, obiectul vital al scrisului meu. Mai mare cinste pentru un scriitor nu poate fi decât de a-i putea vorbi aici, în România socialistă, fiului său, fraților săi, neamului său. […] Căci aici există istorie, țara este ridicată la rang de patrie socialistă, iar omul la ființă a adevărului suveran al libertății.” (Scînteia, 6 mai 1977)

Alexandru Andrițoiu: Partidul conduce țara, deci inclusiv literatura (I)

Alexandru Andrițoiu, n. 8 oct. 1929, Vășcău, jud. Bihor, m. 1 oct. 1996, București, a fost poet, traducător, scenarist. Absolvent al Școlii de literatură ‘Mihai Eminescu’ (1950 – 1951), trece pe la mai multe redacții: “Contemporanul”, “Luceafărul”, “Gazeta literară”, “Viața militară”. A fost redactor-șef la revista “Familia” din 1965. Iată câteva citate, din categoria pupincurismului pur, fără E-uri. “Ferice de poetul care are/ mândria mare și adeveritoare/ de a cânta un praznic lăudat/ și de-a cânta, cu praznicul de-odată,/ istoria contemporană toată/ și libertatea care i s-a dat.” (“Cântec de 23 august”, “România liberă”, 22 august 1958) “Partidul conduce țara, deci inclusiv literatura. Marelui său mecenat trebuie să i se răspundă cu aprobare și angajare, nu cu mofturi […] Partidul a venit iarăși la timp în miezul fenomenelor și ne-a trezit responsabilitatea civică.” (“România literară”, 15 iulie 1972) “Căci tuturor ne ești în veci mândria/ Și conștiința trează luminând/ Partidul, Ceaușescu, România/ E tot ce-avem mai scump pe-acest pământ.” (“Partidul, Ceaușescu, România”, “Scînteia”, 27 ianuarie 1973) “Partidul meu, lumina lui zenită/ Cuprinsu-mi-te-au ca în cerc de foc/ Drepr care-n tine țara mea palpită/ Un sânge cu luceafăr la mijloc.” (“Cântând în august”, “Familia”, august 1975)

Alexandru Andrițoiu: Partidul conduce țara, deci inclusiv literatura (II)

Continuăm cu alte limbi moi și catifelate ale pupincuristului Alexandru Andrițoiu. “Este meritul acestor ani de renaștere națională și socială, al tovarășului Nicolae Ceaușescu în primul rând, că, încă începând cu procesul formării poporului român (și chiar, mai departe, de la formarea primului stat centralizat dacic) și până în apropiere, istoria a fost repusă în matca adevărurilor ei. Este firesc, așadar, ca, respectându-i structurile, să privim, azi, Unirea cu Țara din punctul nostru de vedere comunist și să tragem concluziile valabile epocii noastre creatoare.” (‘Peceți de lumină ale continuității’, ‘Scînteia’, 21 octombrie 1983) “Conducător iubit, doream să vii,/ Chemat de țară și chemat de vreme/ În fruntea scumpei noastre Românii/ Ca soarele în fruntea unei steme.” (‘Partidul, Ceaușescu, România’, ‘Scînteia’, 8 mai 1986) “Apoi, începând cu dreapta așezare în pagina istoriei a actului revoluționar de la 23 August 1944 și a suitei de evenimente care i-au urmat, vedem astăzi cu totul altfel proclamarea republicii decât pe vremea romantismului revoluționar. Istoricii o interpretează cu o justă și obiectivă filozofie a istoriei, în spiritul în care a limpezit-o tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român și președintele României socialiste moderne, ca pe un început de nouă etapă în construirea socialismului românesc, etapă conștient pregătită și realizată, după legile obiective ale noii evoluții istorice. În lumina acestei interpretări lucide, evenimentul se desface din romantism, iese din culisele și enigmele istoriei de pe atunci, se sublimează și ni se înfățișează în adevăratele lui dimensiuni.” (‘Glosse la Republică’, ‘Viața românească’, decembrie 1987). Așadar, ‘că, încă’ Ceașcă a limpezit-o, după cum linge Andrițoiu.

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “Pupincuristii care au facut pactul cu diavolul bolsevic (XIII)”

  1. Pupincuristii care au facut pactul cu diavolul bolsevic (XIV) | A șaptea dimensiune says:

    august 19th, 2018 at 7:37

    […] Pupincuristii care au facut pactul cu diavolul bolsevic (XIII) […]

Adauga un comentariu