“Libertatea” presei în regimul criminal al PSD = Ciuma roşie = Mafia

duminică, august 16, 2020 11:02
Posted in category Mass-media

PSDEra anul 2004. PSD = Ciuma roşie = Mafia fura tot în România. În acea perioadă a fost apogeul baronilor locali ai ciumei roşii. Aceştia acumulau averi imense, în timp ce salariu unui om obişnuit era mizerabil. În învăţământ, de exemplu, salariu mediu era 200 de dolari.

Pe atunci, România nu era membră UE (avea să devină la 1 ianuarie 2007), iar clanurile PSD-iste, neconstrânse de vreo normă europeană, făceau prăpăd. Gunoaiele geto-dace îi aplaudau pe hoţi, iar presa era fie cumpărată, fie intimidată, fie ameninţată, fie amendată, fie băgată la puşcărie. Iată, mai jos, două exemple.

Vrancea lui Marean, în Înjurasic Park

Imediat după vizita fulger şi tunet a lui Ion Iliescu (pe atunci preşedintele României – n.m.) la Focşani, Marian Oprişan şi-a reorientat către ziarişti precipitaţiile verbale, îmbogăţindu-le cu salivă de concentraţie superioară.

Ia să vedem ce i-a declarat ziaristului Sebastian Oancea de la Ziarul de Vrancea, în exclusivitate şi printre dinţi: “Bă, tu mă mai înjuri mult în ziar? Îţi declar în mod oficial că te-am dat în judecată, şi pe tine, şi pe Condurache (directorul Ziarului de Vrancea, n.n.), pentru că nu mai suportam să mă faci hoţ. Ai scris că sunt corupt, că fur…”.

Aşa glăsuit-a Marean, indignat că presa scrie încontinuu despre el, în timp ce el n-a mai scris un rând despre alţii de când l-au dat afară din calitatea de turnător la Securitatea comunistă (l-au dat afară pentru greşeli gramaticale grave, care l-au scârbit profund până şi pe ofiţerul de Securitatea la care Oprişan ajungea cu turnătoriile sale – n.m.).

Atenţie, motor! Se filează!

Joia trecută (într-o joi din luna iunie 2004 – n.m.), colegii noştri de la Ziarul de Mureş, au realizat o ediţie specială pe care au burduşit-o cu câteva anchete de neuitat cu şi despre primarul oraşului, Dorin Florea – cum ar veni, fiecare parte implicată a contribuit la acest material cu ce se pricepe mai bine.

Publicaţia a fost botezată Monitorul primarului, a fost primul şi ultimul număr al său şi a fost distribuită manual, de către ziariştii care au realizat-o. Unul dintre ei, Cristian Teodorescu, cel a cărui maşină a luat foc din senin, acum câteva luni, exact după ce a scris el despre interlopii urbei, şi-a dat seama că este urmărit de câteva camere de luat vederi dotate cu fiinţe umane necesare manevrării. Daţi în vileag şi luaţi la întrebări despre identitate, scopul şi durata filmării, cameramanii au recurs la metoda “cros”, cu tente vizibile de “sprint disperat”.

Interesant este că, pe lângă timiditate, băieţii au dat dovadă, totuşi, de o calitate deosebită: au apărut la filmare la doar câteva minute după ce ziaristul a început să distribuie Monitorul. Lucru care îl face pe acesta să creadă că el şi telefonul său au fost monitorizaţi cu mare grijă. Evident, de oameni care nu au vrut să fie cu nimic mai prejos faţă de eforturile ziariştilor şi ale primarului de a realiza ediţia specială de care am vorbit aici. (“Academia Caţavencu”, nr. 652/2004)

Citeşte şi articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu