Timpul in filozofie

miercuri, iulie 22, 2015 15:31
Posted in category Diverse

Casa, gradina, Caruntu Elena, TataraseniRevenim la noțiunea de timp, dar într-o altă abordare. Într-un alt material, am văzut câte ceva despre noțiunea fizică de timp. Pentru cei pasionați de fizică timpul este o continuă provocare. Haideți să schimbăm optica și să vedem ce înțelegeau unii filozofi prin noțiunea de timp. Și în filozofie timpul reprezintă o provocare.

Pitagora, Platon, Aristotel, Plotin despre timp

Pitagora, cunoscut tuturor prin teorema ce-i poartă numele, studiată în clasa a VII-a, în România, considera timpul în două ipostaze: un timp nelimitat, extracosmic și un timp măsurabil, cosmic. Platon va prelua această distincție și îi va conferi noi și valoroase valențe. Pentru Platon, timpul descinde din ideea de eternitate şi cer, el este o formă degradată a eternităţii, simplă devenire, mişcare şi transformare. Aristotel va prelua ideile platoniciene şi le va dezvolta într-o manieră dialectică, depășind ceea ce asimilează. Dacă Platon identifica timpul cu mişcarea, Aristotel va refuza paradigma maestrului său, considerând că există un singur timp, dar mai multe mişcări: mişcarea este un fel de substrat al timpului. Plotin considera că există un timp perisabil al particularului şi o eternitate aparţinând speciei.

Sfântul Augustin mută problematica timpului în sfera conştiinţei

Timpul nu mai este un corelat al devenirii lumii exterioare, ci un corelat al devenirii interioare. Timpul dobândeşte astfel marca subiectivităţii/interiorităţii umane. Fiecărei dimensiuni temporale îi corespunde, la Augustin, o dimensiune a sufletului: trecutului îi corespunde memoria, prezentului îi corespunde atenţia iar viitorului îi corespunde aşteptarea. Pentru Augustin, timpul real este numai prezentul. Din cele trei momente ale timpului, doar unul singur ne este dat realmente, unul singur poate fi trăit/experimentat efectiv: prezentul. Nu putem ieşi niciodată din această dimensiune a temporalităţii.

Pentru Immanuel Kant spaţiul şi timpul sunt intuiţii pure

Aşadar noi percepem lumea, spunea Kant, potrivit unor forme sau structuri care nu aparţin lucrurilor însele, ci aparţin sensibilităţii noastre. Iată de ce lumea pe care o percepem, pe care ne-o reprezentăm, este o lume a fenomenelor, aşa cum ne apar nouă, potrivit structurilor propriei noastre sensibilităţi. Timpul şi spaţiul nu deţin o existenţă reală, nu sunt obiective (sustrase întrutotul subiectului cunoscător), ele nu aparţin obiectelor, ci mai curând ele ţin de „constituţia subiectivă a simţirii noastre”.

watchshop.ro, dacă vrem ceasuri care să măsoare timpul nostru limitat

Revenind din sferele înalte ale filozofiei la viața de zi cu zi, îmi permit să vă recomand doua modele de ceasuri ce mi-au plăcut în mod deosebit. Este vorba de ceasuri de mana Fossil și de ceasuri de mana Guess. Sigur o să vă placă! Unde le găsim? Pe www.watchshop.ro.

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu