A şaptea dimensiune pe Facebook (DCCVIII)
marți, noiembrie 29, 2022 7:25
31 mai 2022
In memoriam Doina Cornea (30 mai 1929 – 4 mai 2018)
„Ne-am fi aşteptat ca, după 1989 să i se ridice Doinea Cornea o statuie a recunoştinţei noastre, una care să apere puţinele legende ale rezistenţei şi bruma de demnitate dobândită prin numele cuiva care, în singurătatea curajului său, a îndulcit batjocura şi umilinţa la care ne condamnase regimul lui Ceauşescu. Şi totuşi, nu Doinei Cornea i-am pus flori zilnic în poarta casei ei, unde fusese bătută de oamenii Securităţii. Între timp, i-am ridicat statui lui Adrian Păunescu şi am omagiat apoi, la moartea lui, patriotismul de ticluitor de asasinate al generalului de securitate Iulian Vlad. (…) Cei care fac opinia publică în țara asta au uitat-o repede și și-au amintit, scurt, de ea abia când a plecat dintre noi. Făcând ce a făcut, Doina Cornea n-a așteptat nimic de la nimeni. Dialogul ei cu libertatea l-a purtat în absoluta lui gratuitate: fără punerea în scenă a unei parade etice şi fără gândul de a prezenta vreodată nota finală societăţii care beneficiase de pe urma îndrăznelii ei. Disidenţa Doinei Cornea n-a fost, până la urmă, decât expresia publică pe care a căpătat-o, în chip firesc, o devenire interioară.” (Gabriel Liiceanu, în Cuvântul înainte la volumul „Doina Cornea. Puterea fragilităţii”)
Melania Cincea: „Pentru Doina Cornea nu s-a găsit nici acum şi nici măcar în Cluj –, oraşul în care trăit şi din care a plecat spre veşnicie –, un edificiu care să-i poarte numele…
Fie-i memoria veşnică şi binecuvântată!”
Citeşte şi articolele:
