A șaptea dimensiune

Atunci când aud păreri despre ceasuri, îmi amintesc de perioada studenţiei, petrecută înainte de 1989. Pe atunci, ceasurile erau, multe dintre ele, de provenienţă rusească, aşa încât, în privinţa calităţii şi aspectului exterior, nu era cine ştie ce de capul lor.

Cu toate acestea, existau persoane care deţineau un câte un ceas mai deosebit, care nu se poate compara cu ce există astăzi, de exemplu cu modelele de ceasuri Fossil, dar pentru acele vremuri era ceva ieşit din comun. Îmi amintesc şi astăzi, parcă ar fi fost ieri, de un lector universitar, cu care făceam unul dintre seminarii, şi care venea la întâlnirea cu studenţii având pe braţul drept un ceas “occidental”, la care priveam vrăjiţi. Nu-mi amintesc prea multe de la acele ore de seminar, dar imaginea acelui ceas mi-a rămas întipărită în memorie.

Ca să înţelegem mai bine cum de, totuşi, unii avea ceasuri deosebite în acea perioadă – existau, pe braţul unor persoane, inclusiv modele neconvenţionale de ceasuri dama -, trebuie spus că în România de atunci, din plină dictatură comunistă, contrabanda cu produse occidentale era deja banalitate, adică se întâmpla zi de zi, fără ca cineva să-şi bată capul cu ceea ce numim astăzi “dreptul de autor”, “proprietate intelectuală” etc. De exemplu, dacă aveai rude care ajungeau în străinătate – şi se mai şi întorceau – , ei bine, acele rude îţi aduceau de acolo filme (erau la mare căutare filme erotice, interzise în comunism) sau bunuri de larg consum, printre care şi ceasuri. Evident, în magazinele României comuniste nu găseai mai nimic, deci nici ceasuri “occidentale”, dar unii, mai şpăgari de felul lor, se “descurcau” şi-şi făceau rost de câte un ceas mai deosebit.

Şi încă ceva: în întunericul acelei perioade, fără televiziune, fără internet, fără curent electric, chiar, a avea un ceas ceva mai aparte pe braţ îţi dădea un sentiment tonic, de persoană realizată în viaţă, care a reuşit să facă rost de acea bijuterie de ceas. Preţul sau modalitatea în care a fost obţinut ceasul nu conta deloc, era doar satisfacţia proprietarului şi invidia celor din jur, cei care încă nu reuşiseră să-şi achiziţioneze un astfel de model de ceas.