Aurel Baranga, unul dintre pupincuriștii oficiali ai dictaturii comuniste
duminică, martie 24, 2013 10:46Știți cine a scos, împreună cu alți trei suprarealiști, revista interbelică P…ă, “organ universal”, în 20 de exemplare? Nimeni altul decât însuși, azi clasicul, Aurel Baranga. Un exemplar al micii, dar virilei, publicații i-a fost trimis lui N. Iorga, cu dedicația: “Tu ai? N-ai!”. Iorga, ori că nu i-a plăcut titlul revistei, ori că n-a gustat dedicația, i-a reclamat la Poliție pe toți patru, pentru atentat la bunele moravuri, și redactorii publicației au făcut câteva zile de pârnaie. Asta se întâmpla în 1931. În 1948, Baranga scrie primul imn al României trecute, fără să vrea, la comunism. Ăla cu “Zdrobite cătușe”, care suna ca un banc sinistru în anii ’50, când nu mai era loc de bandiți politici purtători de cătușe în pușcării, drept care a și fost înlocuit cu “Republică, măreață vatră”. De la imnul cu cătușele, Baranga trece senin la alte comedii. Se remarcă printr-un umor sănatos, de cantină muncitorească, vorba cuiva, și printr-o vigilență de autor de gazetă de perete, ca în romanele lui Ilf și Petrov.
Pune, deci, biciul pe birocrații care împiedicau țara să propășească pe drumul ei proletar și pe putregaiurile reacționare cu apucăturile lor mic-burgheze. Și-n timpul ăsta conduce organul satiric Urzica, unde publică fabule, în general tâmpite, dar cu un mesaj politic în erecție. Era dramaturgul comic oficial al regimului, însurat cu actrița-comisar Marcela Rusu, după divorțul ei tovărășesc de Alexandru Bîrlădeanu. Ca respunsabil al umorului de partid și de stat, Baranga nu era cenzurat de nimeni, așa că el își permitea “s-o mai zică”, dar nu ca disident, cum zic azi, din prostie, câte unii, ci din devotament. Fostul suprarealist porcos credea în comunism, cu ritoșenia unui inchizitor rafinat care vrea să te facă să mori de râs. Piesele lui de teatru aveau succesul tovărășesc al ședintelor de demascare de la partid, care în anii ’50 duceau la arestări, sub forma unor periodice lovituri de teatru politic, iar mai târziu la debarcări discrete, anunțate de organul de presă al partidului la capitolul rotirii cadrelor, cu litere mici.
Când băga Baranga niște replici mai tari în vreo piesă de-a lui, ăsta era semnalul că se schimbase ceva sau se dăduse drumul la altceva de sus, de n-avea curaj cenzura să-i dea peste organul dramatic nici pe vremea lui Ceaușescu. Atât doar că, după moartea lui Baranga, unele dintre piesele lui nu mai pupau scena fiindcă deveniseră neinterpretabil de interpretabile. Mielul său turbat dispăruse preventiv din repertoriile teatrelor, ca să nu-și închipuie nimeni că milelul ar fi putut avea ceva cu ceaușismul. (Cristian Teodorescu, Academia Cațavencu)
Și ca mulți dintre cei care au adus dictatura roșie în România, Aurel Baranga a fost evreu, numele său real fiind Aurel Leibovici.
Citeste si articolele:
Amorul secret dintre Elena Ceaușescu și Vadim Tudor | A șaptea dimensiune says:
ianuarie 15th, 2015 at 21:47
[…] Aurel Baranga, unul din pupincuriștii oficiali ai dictaturii comuniste […]
De ce comuniștii nu trebuie să aibă drepturi | A șaptea dimensiune says:
decembrie 29th, 2015 at 10:04
[…] Aurel Baranga, unul din pupincuriștii oficiali ai dictaturii comuniste […]
De ce comunismul trebuie să moară | A șaptea dimensiune says:
decembrie 30th, 2015 at 20:40
[…] Aurel Baranga, unul din pupincuriștii oficiali ai dictaturii comuniste […]
Mitul fisurat | A șaptea dimensiune says:
aprilie 28th, 2019 at 16:38
[…] Aurel Baranga, unul dintre pupincuriștii oficiali ai dictaturii comuniste […]
Pe cine a scuipat Iorga şi de ce | A șaptea dimensiune says:
mai 1st, 2019 at 18:56
[…] Aurel Baranga, unul dintre pupincuriștii oficiali ai dictaturii comuniste […]