A șaptea dimensiune

În 1932, anul când începe să-şi ţină seria de conferinţe radiofonice (Mircea Eliade, 50 de conferinţe radiofonice, 1932 – 1938), Mircea Eliade se întorsese de curând din India. Avea 25 de ani, “învăţase sanscrita şi se iniţiase în practicile hinduse”, aşa că fostul adolescent miop putea privi limpede, dar mai ales fără patimă societatea românească. […]

Prozatorul Stelian Tănase a avut excelenta idee de a-şi publica dosarul de la Securitate împreună cu jurnalul personal din perioada când a fost urmărit: martie 1983 – decembrie 1989 (Stelian Tănase, Acasă se vorbeşte în şoaptă, dosar-jurnal din anii târzii ai dictaturii). Intrase în atenţia Securităţii din mai multe motive: era nemulţumit – şi o […]

În Evul Mediu timpuriu funcţiona în Franţa o confrerie de călugări, educată să vadă acolo unde contemporanii nici nu gândeau să existe ceva. De se chema chiar aşa Fraţii care văd. Cartea lui Elias Canetti, Masele şi puterea, ar părea să indice apariţia unei pături de iluminaţi, de Fraţi care îndrăznesc să spună ceea ce […]

În 1993, Ion Raţiu era încă un bărbat în putere, dar avea trei mari probleme. Prima o reprezentau hoţii care-l înconjuraseră ca muştele la hoit. Pe escrocii mai mari i-a plătit bine şi i-a concediat. De plevuşcă n-a scăpat niciodată. A doua problemă era Corneliu Coposu. Convenţia Democrată pierduse alegerile din 1992 mergând pe mâna […]

Profesorul Constantin C. Giurescu (1901 – 1977) era un pescar pasionat. Dar nu din cauza asta l-au băgat comuniştii la puşcărie. Nici măcar pentru faptul de a-l fi supărat pe irascibilul Iorga, căruia i-a demonstrat că Istoria românilor şi a civilizaţiei lor (1930) este plină de contradicţii, având “grave şi surprinzătoare deficienţe”. Atât de tare […]

Până acum, despre temniţele comuniste am citit doar cărţi solemne. Grozăviile petrecute acolo impuneau parcă autorului un legitim aer trist, iar cititorului o participare smerită la lectură. Valoarea manuscrisului avea de fiecare dată doar două paliere: etic şi documentar. Respectul datorat acestei tragedii naţionale era astfel dublu asumat: în faţă vestigiilor suferinţei nu poţi sta […]

“M-am născut ca ungur de origine evreiască şi prin cei patruzeci de ani ptrecuţi la Viena am devenit austriac. În această calitate sper să nu trebuiască să ţin cont de vreun tabu şi să-i pot descrie pe maghiari din perspectivă amicală, dar şi critică”, scrie Paul Lendvai în încheierea introducerii la o carte masivă despre […]