A șaptea dimensiune

Astăzi, ochelarii de soare sunt un accesoriu extrem de obişnuit, chiar banal am putea spune, aceştia făcând parte din viaţa noastră de zi cu zi. Dar n-a fost dintotdeauna aşa. Dacă tot este vară şi avem cu noi, permanent, ochelari de soare care, printre altele, ne apără ochii de radiaţiile ultraviolete, atunci când soarele verii îşi arată puterea, haideţi să vedem cum şi când au apărut primii ochelari de soare.

Nu ştiu cât de buni aţi fost la istorie, sau cât sunteţi de pasionaţi de istoria antică, dar a existat un împărat roman, cam dus cu pluta, cu numele Nero. Cum în acea perioadă nu exista Internetul, nici televizorul, nu era nici măcar curent electric, nici chiar tipograful nu era inventat, Nero se cam plictisea. Şi-atunci, ca să-şi alunge plictiseala, privea la luptele de gladiatori. Se spune că Nero a fost primul care s-a gândit să privească ceva, luptele de gladiatori în cazul nostru, de fapt al lui, prin smaralde lustruite, folosite pe atunci mai mult pe post de oglinzi, nu de filtru solar.

Tot în urmă cu nişte sute de ani, existau un fel de ochelari de soare, dacă le putem spune aşa, făcuţi din fildeş, care limitau expunerea ochilor la soare, aceştia având o fantă îngustă prin care se privea. Evident, nu se punea problema să existe rame de ochelari în acele vremuri.

Pe scară ceva mai largă, ochelarii de soare erau folosiţi în Asia. De exemplu, chinezii foloseau lentile plate din cuarţ fumuriu, dintr-un motiv care nu avea nicio legătură cu razele solare: judecătorii chinezi nu doreau ca martorii să le vadă expresia feţei. Şi aceasta se întâmpla prin secolul al XII-lea.

Venind mai spre zilele noastre, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, englezul James Ayschough, care producea ochelari de vedere, a realizat că lentilele colorate în verde sau albastru ar putea corecta anumite defecte de vedere. Nici vorbă aşadar de protecţie în cazul expunerii ochilor la razele solare.

Şi ajungem în secolul al XIX-lea, atunci când ochelarii cu lentile colorate erau recomandaţi bolnavilor de sifilis, boală ce a făcut ravagii în Europa acelor vremuri, deoarece bolnavii de sifilis aveau o sensibilitate crescută la lumină.

Ochelarii cu lentile colorate au devenit tot mai populari la începutul secolului XX, atunci când vedetele filmului mut purtau astfel de ochelari cu lentile colorate, pentru a-şi asunde ochii roşii de la filmările ce durau foarte mult în acea perioadă, din cauza aparaturii rudimentare.

Primii ochelari de soare ieftini, produşi pentru oameni obişnuiţi, au apărut în Statele Unite, prin 1929. În 1930, piloţii armatei americane foloseau ochelarii de soare pentru a-şi proteja ochii. Apoi, încet-încet, ochelarii de soare şi-au intrat în drepturi, iar în paralel s-au folosit, la început tot de starurile cinematografiei, lentile de contact.

Ochii noştri fragili, supuşi unui efort zilnic, au nevoie de protecţie. Aşa încât a purta ochelari de soare nu mai este doar un capriciu, ci o cruntă necesitate.