Cum erau înmormântaţi nomenclaturiştii comunişti
luni, februarie 19, 2024 10:08
La Congresul de apoi
Enigmatici şi cuminţi, 290 de făuritori ai Partidului Comunist Român (PCR) îşi odihnesc oasele îmbătrânite în ilegalitate pe aleea ce le poartă numele din Cimitirul Sfânta Vineri.
În anii ’70-’80, „tăticii” PCR au dat funcţiile de partid pe câte o parcelă de 2/3, în cimitir. Figurile 7 şi 10 au fost ocupate în funcţie de cum s-a grăbit fiecare să moară.
Îngropăciunile s-au petrecut în linia întâi, adică pe spaţiul verde dintre marginea aleii şi primele morminte existente. Nu s-a făcut discriminare. Fiecare ilegalist a primit din partea partidului un mormânt standard de 2/3. În vârf, un monument din mozaic cu placă de marmură încrustată cu o seceră şi un ciocan în relief.
Serviciile funerare erau asigurate de Cooperativa de Prestări Servicii a Gospodăriei de Partid. Secera şi ciocanul erau executate de un mare artist, mort şi el între timp.
Ceremonia se petrecea în cerc restrâns, între tovarăşi. Nici unuia dintre cei 290 de ilegalişti nui s-a cântat prohodul. Fără cruce, slijbă sau popă.
Comitetul Central (CC) al PCR plătea toată înmormântarea, mai puţin manopera pentru placa de marmură, pentru care familia decedatului achita 250 de lei.
„După ce mureau, îi aduceau aici la capela cimitirului. Stăteau două-trei zile şi după aia erau îngropaţi. Înmormântarea nu era cu preot, nici cu slujbă, aşa cum se face la un creştin. Nici măcar nu aprindeau o lumânare. Aveau în schimb câte 20-30 de coroane imense de flori, cu câte 100 de garoafe fiecare. Ăia cu funcţii mai mari aveau şi fanfara de la armată, care le cânta imnul de stat şi după aia cântece funebre. Toată ceremonia era aşa… între ei. Nu aveai voie să caşti gura”, îşi aminteşte (îşi amintea în 2005, data apariţiei materialului de presă – n.m.) Vasile Zaharia, cel mai vechi angajat al cimitirului.
Primul dintre cei 290 a văzut întunericul gropii în 1976, iar ultimul – în ’87, când CC-ul a dat ordin să se sisteze orice înmormântare, căci se lucra la staţia de metrou Basarab.
Registrul cimitirului arată că următoarea îngropăciune s-a făcut tot pentru un ilegalist: un revoluţionar mort în împrejurări neelucidate, la 26 decembrie 1989.
După 1990, fii ilegaliştilor au fost împroprietăriţi cu parcelele părinţilor. Au apărut şi cruci. Unii au spart secera şi ciocanul, au acoperit gaura cu mortar şi au tras cu negru o cruce vopsită. Alţii au lipit o poză a mortului în loc, preferând să pună o cruce mai mare deasupra monumentului.
Cei cu dare de mână au scos cu totul vechiul monument al Gospodăriei de Partid şi şi-au ridicat unul mai mare, din marmură, făcut de alte gospodării, de la alte partide. La asemenea lucrare l-am găsit pe nea Vasile, îngenuncheat în faţa unei cruci din marmură. Scrie cu creionul numele unui preot mort, rudă cu un fost „tătic”. Alţii şi-au lăsat strămoşii în plata vremii.
Rar mai vezi azi (în 2005 – n.m.) vreun nostalgic cu flori la un mormânt din linia întâi. Doar bălăriile mai iau poziţie de drepţi în faţa numelor de pe cruci: Petre Buliga, Constantin Romaşcanu, Gheorghe Ilie, Leonte Tismăneanu, Mircea Mănescu sau Cristea Stolojan (!?). Toţi sunt acolo, la Congresul de apoi, păziţi de administraţia cimitirului. („Academia Caţavencu”, nr. 686/2005)
Citeste si articolele:
Foștii nomenclaturiști comuniști și urmașii acestora au strâns averi imense după 1989- Exterminarea urşilor din România, o afacere a foştilor nomenclaturişti comunişti
- Ieri, foşti nomenclaturişti comunişti şi foşti secretari de partid comunist, azi, înalţi magistraţi
- De ce foștii nomenclaturiști comuniști au nesimțirea să ne dea lecții de democrație?
- Cum a furat PSD = ciuma roşie proprietăţile confiscate de comuniştii criminali veniţi pe tancurile sovietice
