A șaptea dimensiune

Cum a furat PSD = ciuma roşie proprietăţile confiscate de comuniştii criminali veniţi pe tancurile sovietice? Simplu: prin legi date în favoarea chiriaşilor (de regulă, foşti nomenclaturişti comunişti) sau prin legi interpretabile, pe care o justiţie, aflată multă vreme la şliţul penalilor din PSD, le-a aplicat în funcţie de şpăgi şi alte foloase necuvenite. În acest fel, foştii proprietari sau urmaşii acestora au realizat rapid că în Republica Bananieră România prorietatea este un „moft”, ca să-l citez pe KGB-istul criminal Ion Iliescu.

Mai jos, încă un exemplu de terorism de stat, autorii fiind PSD-iştii trădători de neam şi ţară, cei care au adus datoria externă a României, la finalul anului 2021, la suma de 134,2 miliarde de euro, dar n-au construit mai nimic în această ţară. Unde s-au dus banii? Banii s-au dus în ceea ce au jefuit baronii PSD, în pensii speciale, în ajutoare sociale şi în pomeni electorale.

Aşadar, anul 2004, cu PSD = ciuma roşie la guvernare. Tot atunci apărea în presa centrală din România articolul de mai jos.

Parchetul din Braşov umblă cu justiţia vopsită

Nu cred că există cetăţeni care să se simtă în clădirea unui Parchet ca acasă. Nici măcar procurorii, darmite românul de rând. Ei bine, vă prezentăm aici singura familie din ţară pentru care acasă înseamnă la Parchet: Elena Maria şi Adrian Ionică, Anca Neculce şi alţi câţiva descendenţi din numele de Ionică.

În clădirea Parchetului din Braşov, înainte de a fi fost instalate fişete şi dosare prăfuite, dormeau, găteau, făceau baie şi se hârjoneau soţii Ionică. Soţi care au fost evacuaţi peste noapte de comunişti, fără formalităţi, în 1951.

Locuinţa lor a găzduit mai întâi Miliţia, apoi Procuratura şi azi Parchetul Braşov. Pentru simterie, ei au fost mutaţi într-un spaţiu păduchios în care funcţionase o secţie de miliţie.

După ce România a redevenit – chipurile – o ţară care garantează proprietatea, familia Ionică-Neculce a declanşat acţiunea de revendicare a imobilului. Acum 10 ani (în 1994 – n.m.).

Procesul s-a plimbat prin multe instanţe din Braşov şi Timişoara. În mentalitatea lor de lotri comunişti, pentru a apăra proprietatea de proprietari, reprezentanţii statului împotriva cetăţeanului a recurs şi la spectaculoase falsuri.

I-auzi: deşi unul dintre reprezentanţii Parchetului a admis în instanţă că instituţia lui nu are niciun drept asupra imobilului, în încheierea de şedinţă a fost înscris un punct de vedere exact contrar; sau altul, enorm: în cartea funciară, cineva a scris că în 1993 clădirea a fost demolată. O clădire monumentală care, cu puţin effort, se vedea de pe geamul tribunalului.

Ei bine, azi (în noiembrie 2004 – n.m.), după hărţuieli grosolane de un deceniu, instanţele au adoptat, în sfârşit un discurs european. În ultimele concluzii, se susţine că naţionalizarea a fost justificată pentru că cei doi proprietari erau o casnică şi un mare comerciant, adică exploatatori ai clasei muncitoare. (Trecem peste faptul că un inginer, promovat director de fabrică şi apoi preşedinte al Camerei de Comerţ, nu a fost nici atunci, nici azi, mare comerciant şi că asta nu poate să înţeleagă o judecătoare cu chiloţii grei de spaima procurorului general şi a Ministerului Justiţiei).

Sugerăm, în consecinţă, arestarea acestor elemente periculoase care îndrăznesc să submineze autoritatea instituţiilor Republicii Populare Române cum, în pragul intrării în Uniunea Republicilor Sovietice Europene. („Academia Caţavencu”, nr. 674/2004)

Citeste si articolele:

• Ana Pauker şi cu Dej au băgat spaima-n burgheji; iar Iliescu şi Năstase i-au lăsat fără case
• Despre „buna-credinţă”, în regimul criminal al PSD = ciuma roşie
• Ion Iliescu, Dejmoştenitorul de imobile
• Românii proprietari de case – alungaţi din propriile case de comunişti, umiliţi de PSD-işti, urmaşii comuniştilor
• Colaboratorul Securităţii comuniste criminale îşi schimbă funcţia, da’ năravul ba