Cum erau rase pădurile României de către daco-geţi, pe vremea când nu eram în UE (III)

marți, iulie 5, 2022 11:49

Vladimir Putin si Ion IliescuÎn 2004, pe moşia baronului PSD-ist Marian Oprişan (judeţul Vrancea), fost tractorist, fost turnător la Securitatea comunistă, se întâmplau cele povestite mai jos.

Fiii Vrâncioaiei sunt fraţi cu omida păroasă a stejarului

Două sunt societăţile care au dat iama (în 2004, în plină guvernare PSD – n.m.) în pădurile vrâncene: Gârboiu şi Aldmar. Ambele sunt ţinute în mână de Gică Duţă, directorul Direcţiei silvice Focşani, Alexandru Lefter, de la Direcţia regim silvic şi cinegetic, şi Mihai Crăciunescu, de la Inspectoratul teritorial de regim silvic şi cinegetic Buzău.

Societatea Gârboiu din Odobeşti a belit tot cireşul sălbatic din zonele Vrancea, Galaţi şi Brăila. Lemnul de cireş se vinde la preţuri fabuloase în Italia, unde se foloseşte la confecţionarea sicrielor de lux.

Cu banii şmenuiţi de societate, Lefter a ajuns şef de direcţie, după ce iniţial fusese dat afară cu şuturi în târtiţă de la ocolul silvic din Gugeşti, chiar de directorul Duţă, pentru jafuri repetate, însă la presiunea unei larve notorii, Marian Oprişan, preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea (în 2004 – n.m.), a ajuns ceea ce se vede cu ochiul liber.

Societatea Aldmar a lui Maricel Cosor, din Odobeşti, a făcut praf toată pădurea de pe raza comunelor Grohor şi Brăhăşeşti, a ocolului silvic Tecuci.

Apocalipsa pădurilor vrâncene este coordonată de directorul Duţă, care face recepţiile comerciale pe genunchi, contra unor comisioane grase, care merg până la 1.000 de euro pe hectarul de pădure exploatată.

Pentru unele arborete tăiate pe raza ocolului Focşani, societatea Damian Stori din oraşul Roman a întocmit studii sumare neconforme cu realitatea, pentru care a perceput sume de până la 5.000 de euro (la valoarea din 2004, mult mai mare decât cea de astăzi, într-o Românie unde salariul mediu era aproximativ 200 de dolari – n.m.).

Averea lui Duţă, evaluată la peste un milion de euro, pe care nu-i va putea justifica nici la Judecata de Apoi, constă într-o casă la Gura Caliţei, una la Focşani şi alta la Costineşti.

Duţă a dat ordin tuturor ocoalelor silvice să nu marcheze şi să nu constituie partizi pentru persoanele private fără aprobarea lui expresă.

Mulţi proprietari de pădure au refuzat să mai lucreze din clipa aceea cu el şi îl acuză (în acuzau în 2004 – n.m.) că le-a cerut o şpagă de o mie de euroi pentru a le rezolva păsurile. („Academia Caţavencu”, nr. 668/2004)

Citeste si articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu