A șaptea dimensiune

Lumina care vine de la Soare e albă, deşi nouă ne pare, uneori, că astrul zilei e galben. Dacă vreţi să vă convingeţi de chestia asta, tot ce aveţi de făcut este să ieşiţi afară şi să scoateţi o foaie de hârtie. Hârtia reflectă practic toată lumina care cade pe ea. Faptul că e albă când o scoatem la soare vă spune că lumina Soarelui e albă. Adică un amestec de roşu-oranj-galben-verde-albastru-indigo-violet (ROGVAIV, ordinea culorilor este de la roşu în exteriorul arcului la violet în interior), culorile din curcubeu.

Da’ atmosfera noastră are nişte molecule care absorb preferenţial radiaţia albastră, după care o emit din nou, dar în ce direcţie vrea muşchii lor. Când razele Soarelui trec prin atmosferă, albastru e “supt” şi împrăştiat care încotro. Iar dacă nu uităm direct la Soare, din cauza că albastrul este scos puţin din spectru şi împrăştiat în alte direcţii, ce rămâne are o culoare galbenă. Doar o mică parte din albastrul respectiv e împrăştiat, însă îndeajuns.

Pe de altă parte, când Soarele e la apus, lumina care vine de la el parcurge o distanţă mult mai mare prin atmosferă, drept care şi mai mult albastru este împrăştiat, ba chiar şi niţel din celelalte culori, mai puţin roşu. Drept care, la apus, Soarele arată roşu.

Preluat şi adaptat din “Academia Caţavencu”, nr.36/2008.

Citeste si articolele:

• În Rusia, ciuma roşie a fost precedată de căderea unui meteorit
• În afară de prostie, ce se mai conservă în această lume
• Să prostim poporul, cu televizorul
• Să ne dilatăm bine
• De ce (mai) există patru anotimpuri