De ce şantajistul Sorin Roşca Stănescu merită să apară la Mafia TV (RTV şi Antena 3)

sâmbătă, august 11, 2018 13:51
Posted in category Mass-media

Sorin Rosca StanescuMai jos, un articol din 2001.

Corupţia în presă. Azi, ziarul “Ziua” şi Sorin Roşca Stănescu.

În România zilelor noastre, baroni ai presei se asociază cu oameni de afaceri şi oficiali guvernamentali pentru a bloca informaţii stânjenitoare ori pentru a lansa atacuri motivate de interese politice sau economice împotriva adversarilor.

Să vedem, de exemplu, cum arată încasările din publicitate din anul trecut (2000 – n.m.): pe primul loc, învingător absolut, ziarul “Ziua”, cu suma de 8.615.737 de dolari. La o uriaşă distanţă apar ziarele “Evenimentul zilei” – cu 4.487.781 USD şi “Adevărul” – 4.330.039 USD. Principalul criteriu folosit de firmele de publicitate atunci când cumpără spaţiu în paginile ziarelor este numărul de cititori pe care respectivele ziare îl au. Am putea deduce că ziarul cel mai citit din România este “Ziua”. Dar, surpriză, când de uităm la numărul de cititori, descoperim că “Evenimentul zilei” avea, în acelaşi an (2000), un număr dublu de cititor (586,4 mii/număr) faţă de marele încasator “Ziua” (342,4 mii). Vi se pare normal ca un ziar mic să aibă publicitate mare? De două ori mai mare decât ziarele de două ori mai mari? Credeţi că oamenii dea afaceri sunt proşti? Că preferă să cheltuiască mult ca să fie citiţi de puţini, în loc să cheltuiască mai puţin şi să fie citiţi de mulţi? Ei bine, cum ceea ce se petrece este împotriva tuturor principiilor publicităţii, este limpede că ziarul “Ziua” obţine publicitate pe alte criterii decât cele normale. Nu este singurul, dar în cazul său excepţia a devenit lege.

“Ziua”, minut cu minut

De exemplu, ce motive ar avea CET Govora să-şi cumpere spaţiu de reclamă pe prima pagină a ziarului “Ziua” (costuri mult mai mari decât în interior)? Ştiţi ce vinde, în general, o CET – adică o centrală termoelectrică aflată în proprietatea statului? Curent electric. Iar pentru asta, la noi nu există, încă, o piaţă cu posibilităţi de alegere (nu exista în 2001 – n.m.). Aşa că am putea presupune că, de fapt, conducerea CET Govora a cumpărat altceva decât publicitate. Dar RADET Constanţa? Dar CFR Marfă, dar CFR SA, dar Mecanica Mârşa, dar Asociaţia Română de Salubritate, dar Metrorex? Chiar, cu ce alt metrou se află în competiţie unicul metrou din ţară? Noi am putea să ne facem că nu înţelegem dacă n-am fi asistat la o scenă emoţionantă acu’ câţiva ani: eram în biroul directorului de la Tutunul Românesc, când a sunat telefonul, iar, după câteva răspunsuri monosilabice, directorul a trântit telefonul şi, sufocat de indignare, şi-a dat drumul: ”Am fost sunat de la Cotroceni; mi s-a spus să dau publicitate de un miliard de lei (vechi – n.m.) ziarului Cronica Română; şi mi s-a spus să nu aştept ca dl. Horia Alexandrescu să-mi ceară, să mă duc eu să-i ofer!”. Nu discutăm ce tiraj (mic) avea atunci Cronica Română, ci instrumentul folosit de aleşii neamului ca să se achite de servicii ori să se apere de ameninţările patronilor de presă.

“Ziua” la drumul mare

Faţă de exemplul de mai sus, eficienţa echipei de la Ziua a ajuns de notorietate în lumea presei; se povesteşte că ziariştii lui Sorin Roşca Stănescu atacă în echipe mici, năvălesc în sediile de firme şi anunţă că dacă nu se achită urgent taxa de protecţie – pardon, de publicitate – firma va fi târâtă prin zoaiele campaniei de presă. Aceleaşi performanţe jurnalistice pot fi realizate la comanda altor firme sau persoane care au de plătit poliţe. Şi care îşi achită obligaţiile fie către ziar, fie direct către patronul acestuia, fie şi şi. Hai să afcem un tur de orizont al plăţilor de care am auzit vorbindu-se.

La 10 noiembrie 2000, dl. Fatih Taher virează din firma sa SC VADUZ LICHTENSTEIN 3.975 de dolari în contul nr. 45116361030 din Banca Ion Ţiriac, cont personal al dlui Roşca Stănescu ; dl. H. Schorsch ar fi reuşit să stopeze o serie de articole numai după ce a cotizat 3 autoturisme Opel Vectra; e de remarcat Viorel Cataramă, care a rezistat şantajului de 500.000 USD, demascându-l public la un Tucă Show; altul care a rezistat unei tentative de şantaj a fost directorul general de la Metanef, în biroul căruia s-a năpustit acum un an (adică august 2000 – n.m.) un comando de la Ziua şi a pretins taxa; nu ştim exact unde să încadrăm tranzacţia prin care doamna Didona Stănescu, mama prestigiosului gazetar Sorin Roşca, i-a vândut o casă plină de chiriaşi onestului mafiot Gigi Kent; exemplele ar putea continua, dar nu ne lungim prea mult.

Cum se petrece o negociere de-asta ocultă?

Păi, să luăm cazul Irinel Columbeanu. Acest domn a fost ţinta unor suite de articole publicate de Academia Caţavencu, Evenimentul zilei şi Adevărul. Toate povesteau despre escrocherii, între care una penală era o recuperare ilegală de TVA. Milioane de dolari. Recent (era anul 2001 – n.m.), împotriva lui a fost declanşată o urmărire penală. Un’ să te duci la restrişte? Păi, unde altundeva decât la Naş? Naşul – cum i se mai spune în redacţie lui Roşca Stănescu – l-a primit la el, la vila de la Snagov, unde se află laolaltă cu un membru al Familiei, col. Sorescu, actualul adjunct al IGP (era în august 2001 – n.m.), şi cu asociatul lui Patriciu, G. Gaiţă. Nu ştim ce-au discutat cuvânt cu cuvânt. Cert e că, imediat după, Ziua a declanşat o companie de deturnare a atenţiei publicului, a politicienilor şi implicit a Justiţiei asupra lui Nicolae Năstase (patronul firmei Vox Maris, aflat în litigii comerciale cu Irinel Columbeanu). Mai mult, Sorin Roşca Stănescu i-a cerut lui Nicolae Năstase suma de 18.000 de dolari pentru a opri campania. (“Academia Caţavencu”, nr. 507/2001)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu