Despre securiştii comunişti, călăii românilor înainte de decembrie 1989, şi victimele lor

luni, octombrie 7, 2019 20:52
Posted in category Dictatura comunistă

Crimele socialistilorAdevărul despre coloneii de Securitate Memu Filip şi Aniţescu Gheorghe din Vîlcea

Mai jos, un interviu cu una dintre miile de victime ale Securităţii comuniste: Zanfir Constantin, comuna Dăneasa, judeţul Olt (interviu apărut în 2004).

Ştiţi de ce românul nu piere? Fiindcă, al dracului, pe lângă zeci şi sute de laşi, are un Zanfir în fiecare cătun. Constantin Zanfir din Dăneasa, nu din Bucureşti, nu din Iaşi, nu din Cluj, şi-a cerut dosarul, şi-a identificat torţionarul şi-a plecat “în căutare să-l întâlnească”. De ce mâine, hai, nu mâine, poimâine n-am merge cu toţii la CNSAS (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii) în căutare să ne întâlnim păcatele prietinilor noştri? Putem întreba apoi, în loc de salut: băi, ce face torţionarul tău? Şi viaţa noastră sigur va căpăta un dram de curaj. E adevărat, nu un kil de salam, nici zile libere. Ci o chestie abstractă pentru care Zanfir din Dăneasa ţine capul sus.

Reporter: Cine este torţionarul dumneavoastră?
Zanfir Constantin: Torţionarul principal este, în prezent, locotenent-colonelul Memu Filip. Atunci, în 1982, era locotenent, acum (era 2004 – n.m.) e director SRI Rîmnicu Vîlcea.
Rep.: Cum aţi stat cu el de vorbă recent?
Z. C.: Cum să nu! Personal, am stat o oră şi 40 de minute, am stat pe data de 17 noiembrie (2003 – n.m.) anul acesta. Uitaţi cum. Întâi am întrebat la SRI Olt, m-am recomandat ca un prieten… şi de la capătul telefonului mi s-a spus: “Dom’le, sunteţi cunoscut, prieten şi nu ştiţi că Memu s-a mutat la SRI Vîlcea?” Pe data de 17 noiembrie, cum v-am spus, m-am dus în căutare să-l întâlnesc. M-am recomandat. La poartă, la Vîlcea, la telefonul interior 108, m-am recomandat Apostolache, deşi mă cheamă Zanfir Constantin. De altfel, ce spun acum nu e niciun secret, i-am spus chiar dumnealui cum l-am găsit… m-am recomandat Apostolache, dimineaţa, pe la orele 9 şi a venit un şef de la pază, de la SRI, şi mi-a spus să aştept acolo. A venit cineva, a întrebat de Apostolache… l-am filat, aşa cum şi ei ziceau în rapoarte să fiu filat, am plecat după aia în oraş să caut un alt ofiţer de Securitate care mi-a deschis volumul celălalt al dosarului meu de Securitate, Aniţescu Gheorghe. L-am găsit şi pe ăla, tot la Rîmnicu Vîlcea, şi-a făcut o vilă ca lumea. M-am întors pe la ora 15, tot în 17 noiembrie, şi am stat la poartă să-l aştept. Şi a apărut un ofiţer care întreba de numele Apostolache. Şi m-a dus într-un birou să aştept până vine Memu. A apărut şi Memu. L-am recunoscut de pe când mă ancheta, exact fizicul. El zicea că nu mă cunoaşte, eu zic atunci: te cunosc pe dumneata de pe când mă anchetai la Slatina… el, de colo, nu, că eu nu făceam treburi din astea… până la urmă, i-am tot zis: nu se poate, dom’le, dumneata eşti, mă ameninţai cu închisoarea, cu datul afară din serviciu, eu am fost inginer-profesor la Liceul agroindistrial Drăgăneşti. Tu m-ai anchetat pe baza unor turnătorii că eu zic de Ceauşescu… toate documentele mele sunt aici, în dosarul meu de Securitate. Până la urmă, a recunoscut că el era. Am stat peste o oră şi jumătate şi i-am spus: dom’le, nu vei scăpa de mine… în prezent eşti la SRI, director şi locotenent-colonel, dar de mine nu vei scăpa… să-mi dai adresa ta şi numărul de telefon… a, că nu poate sa-mi dea aşa ceva, că stă la o cameră, face naveta şi aşa mai departe… şi i-am lăsat eu numărul de telefon ca să-mi spună despre cel care mi-a deschis volumul doi, Aniţescu Gheorghe, strada Rîureni 113, Rîmnicu Vîlcea. Am plecat. El tremura, vă spun.
Rep.: L-aţi înfricoşat.
Z. C.: Nu, dom’le, i-am spus doar atât: nu vei scăpa de mine. Ştiţi că oamenii ăştia sunt nişte fricoşi, ceea ce-i face puternici e sistemul. Cum dumneata mă schingiuiai, eu îţi spun doar că nu te iert. Clar, nu-l iert! A venit cu mine, m-a condus la poartă şi a dat vina pe Aniţescu Gheorghe. Eu mă judec la Judecătoria Caracal cu ei, sunt la al treilea termen de judecată. I-am dat în judecată fiincă eu am stat fără serviciu din 1987, când mi-au desfăcut contractul de muncă şi am stat pe dinafară trei ani de zile. Nu am putut să-mi practic meseria mea de inginer, am lucrat necalificat, într-o echipă cu ţigani, eram urmărit de un secretar de partid, Turcu… am avut urmări până în 15 septembrie 1990, când mi-am făcut alt dosar şi m-am reangajat în învăţământ, de unde m-am pensionat în ’99.
Rep.: Cine v-a turnat?
Z. C.: 28 de informatori.
Rep.: 28? Prieteni?
Z. C.: Da. Era directorul liceului, care totdeauna vorbea frumos cu mine… îşi dă numele, adresa, tot, în dosar… era director atunci, tot director este şi acum. Valman Constantin.
Rep.: Cine v-a mai turnat?
Z. C.: Foarte mulţi… celălalt director de dinaintea lui Valman, secretara organizaţiei de bază (a Partiddului Comunist Român – n.m.) a liceului, elevii… puneau elevii, deşi erau minori, să toarne cu nume codificate.
Rep.: Cum de nu i-aţi lăsat?
Z. C.: Păi, să vedeţi cum a fost. Am venit la copiii mei în Bucureşti şi trec pe Calea Victoriei şi văd CNSAS. Eu, ştiind ce păţisem, am făcut o cerere şi am aşteptat din 12 septembrie 2001 până în 29 ianuarie 2003. Am aşteptat, dar nu m-am lăsat. Am aşteptat, dar nu degeaba.
Rep.: De ce nu-i lăsaţi să moară?
Z. C.: Dom’le, eu îi caut tot timpul pe oamenii ăştia. Eu le-am găsit adresele, tot. Parchetul zice că ei nu sunt vinovaţi. Dar sunt. Mi-au stricat viaţa. Viaţa mea! Memu mă bătea cu pumnul. Eram pus sub escortă… mă urmărea plutonierul Ristea Radu… omul care a zis că vine ca martor.
Rep.: Îi urâţi?
Z. C.: Bineînţeles.

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

3 Responses to “Despre securiştii comunişti, călăii românilor înainte de decembrie 1989, şi victimele lor”

  1. Cum erai racolat de Securitatea comunistă | A șaptea dimensiune says:

    octombrie 11th, 2019 at 16:08

    […] Despre securiştii comunişti, călăii românilor înainte de decembrie 1989, şi victimele lor […]

  2. Crema Securităţii – de pe cizma dictaturii pe pantoful democraţiei | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 17th, 2019 at 19:56

    […] Despre securiştii comunişti, călăii românilor înainte de decembrie 1989, şi victimele lor […]

  3. Dublul blestem al Securităţii | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 18th, 2019 at 20:31

    […] Despre securiştii comunişti, călăii românilor înainte de decembrie 1989, şi victimele lor […]

Adauga un comentariu