A șaptea dimensiune

Te numeşti Alexandra Măceşanu, o adolescentă din România, ţara aia unde au fost mineriade fără număr, şi suni la 112 în speranţa că te va salva cineva de la moarte. Doar că Românica nu-i SUA, acolo unde poliţiştii chiar îi apără pe cetăţeni, ci e ţara în care, mai ales în Sud, în Fanarul României (Muntenia + Oltenia), poliţiştii sunt mână-n mână cu interlopii, iar tu, copil inocent, vei muri din cauza corupţiei, prostiei, indiferenţei criminale şi incompetenţei ce domină această caricatură hidoasă numită Poliţia Română.

După nişte ani de la tragedie, singurul vinovat găsit de Justiţia Română, o altă caricatură hidoasă, a fost un acar Păun, unul care (precum în filmele cu mafioţi, acolo unde Mafia arunca periodic în gheara Justiţiei câte un trepăduş mărunt, pentru a scăpa de gura opiniei publice) a luat asupra sa toată vina. Ofiţerii de Poliţie implicaţi în acest caz fiind găsiţi mai curaţi şi mai uscaţi decât Maica Tereza.

Cu unul ca Lucian Bode ministru de Interne, şi astăzi este la fel. Într-un caz similar, s-ar muri similar. Nimic şi nimeni pare să nu poată schimba caracterul hidos, criminal şi oribil al Poliţiei Române.

În încheiere, o scurtă însemnare din 2004, despre aceeaşi Poliţie Română, ca să ne mai amuzăm, deşi ar trebui să plângem în hohote la gândul că viaţa noastră depinde, la o adică, de poliţiştii din România.

Săniuţă a derapat de pe derdeluş în brazdă

Ministrul Administraţiei şi Internelor (din 2004 – n.m.), Marian Florian Săniuţă, a fost şi dânsul la întâlnirea naţională a poliţiştilor specializaţi în combaterea traficului de persoane, organizată la Sinaia. Cum nimeni nu s-a încumetat să zică un banc cu poliţişti, ministrul Săniuţă s-a simţit dator să destindă el atmosfera şi a declarat următoarele:

„Mă pronunţ din postura de ministru de stat, ministrul Administraţiei şi Internelor, împotriva oricărei acţiuni care să lezeze exercitarea profesiei de ziarist, mă pronunţ pentru protejarea ziariştilor cu ocazia manifestărilor în care dânşii sunt implicaţi. Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem că aplicarea legii nu este selectivă şi, din acest punct de vedere, nu trebuie să facem din agresarea unor ziarişti ca şi din agresarea unor poliţişti sau agresarea unor agricultori sau a unor gestionari un capăt de ţară.”

Se pot trage de aici două concluzii, trei metafore, opt clarificări, unşpe’ decizii, două’ş’opt de teze ştiinţifice şi nici o idee. Dar să ne rezumăm la cele două concluzii: 1) aplicarea legii e cam totuna cu agresarea făptaşilor; 2) agresarea unor ziarişti în niciun caz nu poate fi un capăt de ţară. Dar ce poate să fie, domnule Săniuţă, dacă nu un capăt de ţară? Început de judeţ sau margine de provincie? Vă zic eu ce poate: un început de dictatură, tovarăşe ministru PSD-ist. („Academia Caţavencu”, nr. 671/2004)

Citeşte şi articolele:

• Cum erau promovaţi poliţiştii în guvernarea PSD? Erau promovaţi în schimbul unei şpăgi de 5000 de euro!
• Care-i deosebirea dintre poliţiştii români de astăzi şi cei corupţi de narcotraficantul Pablo Escobar
• Din nou despre poliţiştii din România – şpăgarii şi incompetenţii patriei; şi prietenii interlopilor
• Corupţia poliţiştilor naşte mafioţi; şi o ţară bananieră controlată de mafie
• Frăţia interlopilor cu poliţiştii a transformat sudul României în Fanarul Europei