A șaptea dimensiune

Imobilul din strada N. Golescu nr. 20 din Bucureşti a fost de partea aliaţilor în al doilea război mondial, mai exact de partea francezilor. Aparţinea pe atunci “Societăţii Franco-Române de Asigurări”. Apoi a devenit non-beligerant, trecând în posesia unei doamne cu frică de război, Elena Constantinescu.

Ocupantul sovietic a considerat însă că imobilul a fost de partea inamicilor, l-a trecut la capitolul imobile aparţinând naziştilor şi l-a confiscat fără somaţie şi, bineînţeles, fără temei legal.

A contribuit la confiscare tovarăşul Chişinevschi, un nume care a intrat în istoria românilor o dată cu tancurile sovietice. Din actele de eroism ale numitului Chişinevschi se remarcă pumnul dat în masa regelui Mihai, pentru a-l determina să abdice.

De atunci până astăzi, imobilul e de partea URSS-ului, ca în vremea de glorie a sovietelor. Pentru că insatnţele româneşti l-au considerat confiscat pe bună dreptate, deşi nu se încadra în nici o lege de naţionalizare dată de comunişti.

Tot ce a stat la baza confiscării a fost o rezoluţie dată pe o petiţie de Chişinevschi. Ca justificare, imobilul e trecut (era trecut în 2004 – n.m.) ca fiind luat, atenţie, conform “Legii X din 1945”.

Şi în cazul acesta, e clar, nu poate fi retrocedat proprietarilor, conform legilor iliesciene “K”, “G” şi “B” din 1995 şi 2001. (“Academia Caţavencu”, nr. 644/2004)

Citeste si articolele:

• Ristea Priboi, securistul comunist torţionar promovat de PSD = ciuma roşie = mafia în conducerea statului român
• Ionel Olteanu, fost securist, a furat casa altuia, în “democraţia” KGB-istului criminal Ion Iliescu
• Iliescu şi securiştii
• Cum a fost falimentata Bancorex de catre fostii comunisti (I)
• Cum (nu) a protejat mafia PSD-ista imaginea Romaniei in lume